naked as we come

how much wood would a woodchuck chuck

2012-02-06T04:57:00.000-08:00

as a professional complainer, i get to ask: how much can one take? how much what? how much nothingness. but you've got so muuuuch

but i haven't

you do not appreciate it all

i do. it's just that i feel the nothingness. can't enjoy people anymore. or pretty much everything else. and im sick of checking if there's any something left. that im impressed by. that can make me interested in. that can make me really smile. i dont want to take the same steps over and over again. back home. what home? WHAT

HOME??

ho ho ho

2011-11-24T05:18:00.000-08:00

right, it's that time of year. it's when i try and fail. constantly. and failure leads, as we all [me and I] know to? exactly. 'i dont wanna die but i aint keen on living either' thing

other than oh my gods, yet another december, i have to be aware and happy and Happy i finally get to move. and i can't wait to move it move it coz im already in the bucket where the colour of the tiles is too dark, that's gonna be nasty, that's no good, you should have asked me etc and bla bla bla.

couple of days ago it hit me. it's actually always been like this: listen to me coz you don't know. but i do. I.... do.... so this is what i've been doing in the meanwhile. NOT listening. i must have said to myself: really? u want me to do what YOU want? muahahaha! my evil twin says NO and it's gonna be a NO from now on Forever and Ever mauahahahaaa. well, im actually not glad to behave like a 5 yo, but i can always say: She Made me!

anyway. first things first. i can't wait for santa. this year he IS coming and im not taking no for an answer

pass this on

2011-08-19T15:24:00.000-07:00

how come i keep being stupid? how come i keep fucking my brains out with stuff that is so far i cannot even see? how come is there any hope? i wish there was a god, any, really, to ask him/her to go fuck themselves. after i ask them how they can bear their own being.

i fell asleep one day, one night, too many nights wool-gathering. im sick of it. i want the freaking present and it keeps playing hard to get. fuck it. can i? please. my stomach hurts and i dont even care. i, unfortunately, got used to it. i wish suicide was flower-power.

amused to death

2011-06-28T01:50:00.001-07:00

funny thing how i always start and almost never finish. the column on the right has been long ago abandoned. just the column. it doesnt matter whether i remember what i read or not. good thing i had a funny year. not funny, just unusual. really expected something else. had a great half year party. waters did it. cried, actually. me. not him. he's gotta be used to his wall already. well. summer's here. holidays, i mean. so. what am i supposed to do with it? these are the pros and cons

iron and wine

2011-06-19T14:09:00.000-07:00

si evident ca exista momentele alea in care imi revin si cred - ma mir si eu cum - ca im gonna cross the line. e o ciorba de 'asta e' cu 'las ca vine' in care amestec cu polonicul si aburii careia ma inmoi o vreme. ca orice caldura, ma linisteste, imi incetineste bataile inimii si. ma rog. functioneaza ca un distonocalm. cred. am luat o singura data. jumate. inainte de licenta. m-a calmat definitiv.

acum ar trebui sa iau calciu. d-aia. ca trebe, nu mai intreba.

in rest, pace.

urmeaza budapesta & waters iar asta, one way or another, ma monteaza sa ajung saptamina viitoare intr-un loc. porma probabil ca o sa-mi fac program de fallout, couples and testimonials. inside stuff.

irelevant. cert e ca din cind in cind respir. si chiar trag aer in piept in mod voit. e bine. la dracu. such great heights. such great heights

always there, never here

2011-06-11T02:11:00.000-07:00

nici nu stiu de ce mai vorbesc cu tine, pentru ca nu cred ca mai exista vreun dupa. nu MAI cred. cred ca ultima discutie - monolog, desigur - serioasa pe care am avut-o a fost acum 3? ani cind m-am automutilat intr-o caldura de 40 de grade timp de 2?3? ore in care am vopsit gardul din jurul tau. credeam ca o fac pentru ea. stii ca ai lasat-o singura, ca pe mine nu prea ma are, ma port urit cu ea de cind ti-ai facut bagajele si ai plecat. imi place sa dau vina pe tine pentru ca nu stiu altfel sa imi asum nimic din ce nu iese.

acum ma trezesc ca trebuie sa scriu, sa-mi amintesc de momentul asta si de cel in care am facut varza din tema la mate ca macar sa ma certi daca altceva nu erai capabil sa-mi dai. aparent din cauza ta m-am apucat de proiectul asta care zacea in subcontientul meu. sau macar asta e scuza mea pentru care urmaresc oamenii care par fericiti impreuna. n-as vrea sa sune oedipiano-freudian pentru ca nu e si stii foarte bine asta. chiar daca sint socata sa constat ca in viata mea s-au perindat semeni de-ai tai, la fel de nedatatori si reptilieni. acel desi e acolo pur si simplu, nu pentru ca. intelegi tu.

sau nu. ce, eu inteleg? nici nu conteaza de ce aparent, doar cum. ma rog, pentru mine nu mai conteaza nici cum. dracu stie de ce nu pot altfel. nu e prima oara cind zic ca mi-e frig si-mi inclestez falcile sa nu se vada ca tremur. ca aproape imi sparg dintii incercind sa supravietuiesc fara sa dispar si mai mult. da, e un moment din-ala, care nici macar nu stiu cum a inceput. e declansat de orice vad, acum pare ca de la yet another cearta cu ea. nu stie, ea intelege cel mai putin, crede ca am ceva cu ea. am poate doar pentru ca de cind te-ai carat asa cum ai facut-o a devenit dependenta de mine si nu pot asta. eu NU ERAM DEPENDENTA DE TINE si totusi. pana mea daca pot sa inteleg :(nu stiu daca tu m-ai terminat inainte sa incep sau pur si simplu nu stiu eu sau nu pot sa deal cu toate rahaturile astea.

da, sint nervoasa si am de ce. stii de cind mi-e frig? ai cea mai vaga idee ca nici macar nu mai cred ca e posibil sa-mi fie cald? ce sa fac? sa ma imbrac in plastic ca sa am ceva pe mine? sinteti nebuni cu totii. v-ati pierdut mintile cu toata intelegerea cu care ati fost vreodata echipati. probabil o sa dau mereu vina pe tine chiar daca nu e a ta. ce-mi pasa? s-au penibilizat toate metaforele. ahile are picioare de rata. cam atit cu eroismul.

look at me. see if i care

a thousand kisses deep

2011-05-23T14:40:00.000-07:00

then there's nothing. a freakin gap which cannot be filled with hobbies. or music. or alcohol.

how the hell can one dream of, know, remember something that has never happened?

is there a future memory? not.

what if it's a mere illusion? then fuck it

losing my religion was the best thing i've ever done

success must be only a failed failure

pendulul lui foucault

2010-12-28T08:00:00.000-08:00

iar pe urma te reintilnesc pe tine, iubito, cu riduri multe in jurul ochilor, si cu chipul inca frumos, ce se mistuie de amintiri si de tandra remuscare. aproape m-am atins de tine pe trotuar, sint acolo, la doi pasi, iar tu m-ai privit asa cum te uiti la toti ceilalti cautind pe altcineva indaratul umbrei lor. dar la ce bun? nu am avut oare ceea ce doream? eu sint dumnezeu, aceeasi singuratate, aceeasi glorie vana, aceeasi disperare ca nu sint si eu una dintre fapturile mele, ca toti ceilalti.. toti cei care traiesc in lumina mea, si eu traind cu scinteierea insuportabila a tenebrei mele

it's not december

2010-12-13T13:17:00.000-08:00

every freaking december i feel this month is responsible for the downs. cold weather, short days, no light, my brain prefers to kill itself slowly, but surely. it's like a small ugly elf is sitting in my ear whispering noise. this time it's different. the ugly elf is still there tormenting me, although im trying to kill it with dark chocolate. however. the idiot has the biggest enemy bad stuff can ever have. somehow, when i was on the verge of doing absolutely nothing about it, big L knocked shyly on my door, and before i knew it, it grabbed me by the collar and took me up there, where only a few what im talking about. so there i am, between an ugly strong elf that's punching me in the stomach regardless to the moment of the day, and the one thing in the world i care about. but. yes, the ugly but. it's all around me, yet so far. i can feel it, yet i cant touch it. i can see it, yet i cant hear it. im talking nonsense and that's how i feel. i have IT. yet. my body is empty. deliriously waiting for its inside.

so this time, december is only guilty for being yet another december of halfness.

gorian dray/purtind masca fericirii

2010-09-24T02:27:00.000-07:00

poate nu-i o idee rea, jurnalul in care sa ma spal, in care sa ma transfer, care sa imbatrineasca in locul meu. atita timp cit nu-l citeste nimeni, pot sa ma dezbrac si sa ma curat de mastile de praf. o fi petrini de vina, cu gindurile normale pe care si le face un om normal care iubeste si care reactioneaza voit si nevoit la rupturi. exista o ghena a sentimentelor care se duc, din care uneori reciclezi. dar le arunci sau pur si simplu le lasi in urma, ignorate, indiferent la ele [mai rau decit orice!]

sintem altii decit ce parem iar asta e drama 'aceeasi drama' de care vorbeste petrini. adica normalul, banalul si totusi interesantul, oricit de fumate sint toate ce vin cu travaliul asta. ma cutremur si-mi vine sa vars de tristete [e chiar greata!] citind si recunoscind analiza si psihanaliza reactiilor si contrareactiilor pe care le avem atunci cind nu ne plac, nu ne convin sentimentele la care asistam. nu pe alea le vrem, le vrem pe cele pe care le MERITAM. cum indraznesti sa te uiti indiferent la mine? tu nu stii ca ma strivesti, ca devii un matilda? lucruri de felul asta... probabil ca orice mutre si gesturi afisam, sintem toti niste petrini, petrici, matilde. ne consumam. cheltuim zile ignorindu-ne nemultumirile si cheltuim nopti reprosindu-ne ca sintem asa mina sparta. ca nu investim in noi si in ce vrem si macar sa aflam ce vrem.si mereu ii privim pe ceilalti ca pe niste invingatori care au reusit ceea ce noua ne scapa. dar si ei sint ravasiti de aceleasi gauri in stomac. nu sintem deosebiti. si asta ne seaca. normalitatea. furnicarul in care nu ne deosebim si ne confundam. si ne ravaseste asa de tare ulcerul asta incit cautam mereu o furnica altfel, cu antenele mai lungi si putere mai mare. o alta furnica. noua. in nou, credem noi, e salvarea. dar nu e nimic nou. toate-s vechi si noua toate. alte masti, aceeasi piesa.

cel mai iubit

2010-09-23T02:00:00.000-07:00

iesirea in lume e plina de suprize, da, e bine intre noi doi, dar impreuna cu altii privirea ei nu-ti mai apartine, surisul ei nu-i mai infloreste pe chip cind o privesti, ride pe neasteptate de ceea ce spune altul si esti stupefiat sa descoperi ca desi e aceeasi nu-ti mai apartine, aici e drama, e aceeasi....

stiam ca e fara de pacat si ca n-ar fi aruncat cu piatra, dar nu stiu de ce, tocmai pe ea vroiam s-o ranes si mai tare, caci cu adevarat gestul ei imi facea rau. vroiam sa i-l alung, sa-si ia palma de la gura, fiindca nu stiam cum sa raspund la suferinta ei, in timp ce pentru tata pregateam, mintal, ceva violent, sa-l invat minte pentru totdeauna sa mai ridice bratele in aer si sa-mi spuna el mie ce este si ce nu este nenorocire pentru mine. nenorocire e numai ceea ce simt eu, nu un altul si nici macar el...

exista un astfel de timp mort, nestiut si nebanuit de cel tradat, cind sentimentele aluneca si nu sint marturisite celui care va fi lovit.

'da, mi-am spus senin, nu ma mai iubeste, foarte bine'... daca am ramine la aceasta seninatate care ne atinge ca o aripa dulce sufletul! e cel dintii adevar, cel adinc, care nu doare. daca am trai, daca ne-am ghida viata dupa el! dar nu facem asa, fiindca apare curiozitatea, asa-zisa luciditate care ne indeamna sa aflam de ce...

idei blestemate! fara ele sintem orbi, cu ele ne instrainam de noi insine!

despre ei

2010-09-14T03:15:00.000-07:00

am cunoscut adineauri o serie de oameni despre care am fost avertizata: ca unul e rau, ca altul e bun, ca celalalt e alunecos si sa ma tin bine in fata celuilalt care calca pe cadavre. e un lucru pe care il fac si eu de multe ori. cind stiu ca doi oameni din filme diferite urmeaza sa se intilneasca prin mine, am tendinta sa-i prezint favorabil sau, in cel mai rau caz, sa ii scuz: vezi ca spune /face lucruri neplacute, dar sa stii ca e baiat bun, nu are intentii murdare, insa ... ei bine, toate descrierile astea pe care le facem au un impact. eu, cel putin, sint influentata de ele. iau avertismentele in serios si sint atenta sa nu ma muste sau sa nu jignesc.

din fericire intotdeauna exista elementul surpriza, pe care il ador, in orice sens. pentru ca altfel, nu-i asa, ne-am plictisi ingrozitor. oamenii pe care ii 'cunosteam' dinainte sa-i intilnesc mi-au satisfacut dorinta de surpriza. cei rai erau buni. ei m-au aparat si m-au sustinut. cei buni au aruncat cu pietre zimbind: nu te asteptai la asta, nu? ba da. culmea.

ce n-ai inteles tu, doberman turbat de frustrare, este ca faptul ca esti tolerat printre oameni DOAR pentru ca le e mila de tine, doar pentru ca ei iti vad ranile pe care mintea ta saraca nu e capabila sa le cicatrizeze. nu esti nicidecum o piatra de hotar. si dupa cum ai observat cu probabil enorm de multa durere, esti inlocuibil. dispensabil. cum as putea sa te avertizez sa ai grija de cei care inteleg ca nu stii sa iesi din mocirla si te lasa sa te agati de paie... ai reusit sa obtii si mila mea, desi probabil cautai admiratia. dar cum as putea sa te admir cind lovesti copii demonstrativ, uitindu-te tu coada ochiului spre punctul tau de reper in viata pentru a-i cauta aprobarea... pentru astfel de gesturi mizerabile si deplorabile, om labil, ramii in urma, oricit ai dori sa iti pastrezi locul intre oameni. cei ca tine sint lasati la marginea satului, in plata domnului, la mila ciinilor... biet animal transpirat de rautate, mirosi a bezna

chemarea de demult

2010-07-05T04:48:00.000-07:00

uneori imi vine sa ma dezbrac si sa stau la privit si judecat. de fapt asta a fost scopul acestui blog. numai ca bubele sint urite si daca nu-mi plac mie, nu plac nici altora si de ce as expune neplacutul? producatorii de haine, farduri si freze ar muri de foame daca ne-am decide sa fim cruzi, spunind verde in fata. naked truth este o utopie. ce-ar mai ramine de descoperit...

azi mi-am amintit de porcaria asta in timp ce ma uitam la un documentar. The Secret Life of the Manic Depressive. despre bipolari.

nu sint bipolara, desi ma recunosc in citeva trasaturi extreme, insa ma gasesc intr-un cadru de tipul furie. wiki zice cam asa: In psychiatry, rage is a mental state that is one extreme of the intensity spectrum of anger. When a person experiences rage it usually lasts until a threat is removed or the person under rage is incapacitated. The other end of the spectrum is annoyance (DiGiuseppe & Tafrate, 2006). Psycho-pathological problems such as depression increase the chances of experiencing feelings of rage (Painuly et al., 2005).

well. cunosc spectrul, spre deosebire de multi, in toate formele. nu cunosc insa calea de control a fiecarui mode. si oare daca as cunoaste-o, as putea si s-o pun in practica? sa devin, brusc, zen, cind fitilul meu scurt a luat foc si sa grabeste sa faca bum? hm... usor de intrebat, greu de raspuns.

pentru bipolari, ca si pentru alte tipuri de disorders, ca altfel nu stiu sa le zic, nu prea am rabdare. ma oboseste atitudinea lor si vreau sa intinda mina dupa solutie, sa o ia si sa si-o bage pe git, numai SA SE SCHIMBE. what about me? how am i different? de ce ar avea altii rabdare cu mine? de ce ma supar cind CEILALTI isi pierd rabdarea? cind la celalalt capat se lasa tacerea dupa o izbucnire a mea. doar stii ca-mi pare rau si ca as da orice sa o pot controla. nu poc.

la fel, rabdarea. nu o am, nu o pot cumpara. parca fug in afara timpului cind mi se cere rabdare. simt cum ma furnica tot corpul pe dinauntru si incepe sa fiarba sucurile si ma ard si vad verde in fata ochilor si imi vine sa scincesc, dar mi-e rusine, ca nu pot, nu pot sa opresc totul doar tragind aer in piept.

but enough about me, let's talk about them.

all of them.

all of you.

as continua, dar nu am rabdare. o concluzie doar. nu mai cred in alta normalitate decit a celor anormali. sintem cu totii defecti intr-o zone sau alta, ca stim sau nu, dar asta nu inseamna nimic. e doar o concluzie a mea, putea fi a ta, iar a ta e la fel de nula sau pretioasa ca si asta. sintem, si habar nu am de ce pina acum mi-a pasat cum.

the worst thing

2010-05-19T10:24:00.000-07:00

daca faci un sondaj intrebind care e cel mai rau lucru care ti se poate intimpla, probabil nu-ti ajung degetele de la miini + picioare pentru numarul de raspunsuri. totul tine de context, moment [+loc?], zic.

oamenii care au incredere sint de incredere. cind isi pierd increderea, oare nu mai sint de incredere? hm. ce mama dracu e increderea asta? tine tot de moment? daca iti pierzi increderea intr-un om mai poti s-o recapeti vreodata? probabil ca nu. sau acel minunat 'depinde'. depinde de ce PM? de 'context'.

cind faci un lucru pe care il regreti si esti iertat 'din toata inima', te simti si mai mic si pe iertator il percepi ca pe un mesia care s-a ridicat meteoric deasupra ta si la care nu poti ajunge oricum. trebuie sa faci lucruri bune. multe, foarte multe lucruri bune. ce se intimpla insa cind afli ca motivul pentru care ai fost iertat este ca intre timp iertatorul a comis o magarie pe care stie ca tu nu ai ierta-o? te iarta ca sa se ierte pe el. pai, intii il cobori de pe soclul pe care l-ai ridicat in timp ce plecai ochii, apoi ridici fruntea si iti zici 'fuck it, today is the first day of the rest of my life'.

increderea e la fel ca dreptatea. la fel ca toate celelalte de fapt. o chestie inventata de noi ca sa nu ne plictisim. de fapt toata lumea asta e o CHESTIE inventata de noi ca sa nu ne plictisim. concluzia de azi: lumea o chestie. sublim. abia asteptam sa ajung la concluzia asta. ma simt mult, mult mai bine. acum pot sa ma bucur de fiecare sticla de bere pe care urmeaza sa o beau de-acum incolo. si este momentul sa ii iert si sa fac pace cu cei pe care i-am judecat pentru ca au ajuns la concluzia asta inaintea mea. este momentul sa ma intilnesc cu ei si sa ii pun pe soclu. sint mai buni. mult mai buni. au inteles inainte, au iertat totul inainte, au incetat sa le ai pese cu mult inainte. ei stiu. acum stiu si eu. oi, brave new world!

the storm of change

2010-05-19T03:44:00.000-07:00

pe vremea studentiei ma uitam la quantum leap si ma intrebam ce se intimpla cu x dupa ce y a actionat in locul/corpul/mintea lui timp de n zile. adica lucrurile se petreceau cam asa: y, profesorul traznit care gresise calculele, intra in aceasta vrie in care nu mai poate fi el-el ci el-altcineva, de fiecare data cu totul altcineva. adica se transporta cu sufletul si mintea in trupul unui oarecare x si face lucrurile in locul lui asa cum il duce pe el capul. o data treaba terminata [dpdv-ul forurillor superioare evident] y este transportat numaidecit in corpul unui alt x si o ia de la capat. probabil are de acumulat o serie de bile albe ca sa poata redeveni el insusi.

de citeva saptamini y pare sa fi intrat in mine. asta e scuza mea. nu-mi place cine sint, ce fac, motivele pentru care fac ce fac etc. adica nu sint eu, e altcineva in mine kind of bullshit. eu nu as face asa, nu as gindi asa, nu as simti asa [adica nimic]. ma folosesc de oamenii din jur cind si cum am nevoie fara mari scrupule si nici macar nu ma mai doare stomacul. nu-mi place de mine. si mi se pare ca daca a intrat y in mine si face cum crede, nu o sa adune prea multe bile albe, in schimb risca sa se duca si sa ma ia dupa el in flacarile iadului.

nu am timp sa ma plictisesc ca sa-mi fac scenarii lately. cumva am ziua plina si ma culc moarta de somn si ma trezesc tinjind dupa inca 5 minute. cu toate astea am citeva scenarii din care rup paginile, iar paginile se rescriu la fel. si iar le rup si iar se rescriu. 'se'? cine 'se'? tot eu. multumesc. fuck me dead a talking pig. vreau sa rup cercul vicios si pentru asta imi trebuie curajul suprem de a spune cuvintul magic: nu. nu vreau? nu fac. consecintele, insa... bla.

later

bulgaria or danger zone

2010-05-18T01:13:00.000-07:00

bulgaria e o tara foarte frumoasa, sora noastra de munti si ape si mai important, de oameni... cu o exceptie: monotaiul bulgar este mult mai smecher si mai hotarit decit cel roman.

dupa cum o stim/traim cu totii, criza economica ne inraieste si ne scoate in strada. pe monotaii bulgari ii scoate pe sosele in mod special, unde pindesc la fiecare citeva sute de metri soferii [romani] cu potential in bancnote euro.

bucata de drum ruse-sofia-kulata [granita cu grecia] este Ticsita de radare care nu dorm nici cind dorm. si iata filmul: intri pe centura ruse pe care o parcurgi cu 40km/h, dar asta se stie de cind lumea. treci de aceasta zona si gps-ul iti arata ca ai intrat pe tronson de 90km/h, motiv pentru care, piciorul drept calca vioi pedala de extasy! bucuria insa nu dureaza mult, intrucit brusc apare pe marginea drumului indicatorul 40km/h - DANGER ZONE! te uiti in stinga, te uiti in dreapta vreme de citeva sute de metri, apoi te scarpini cu stinga in dreapta si zici: unde PM e dangerzonul ala, frate? chestie care ti se intimpla la fiecare citiva kilometri. bulgaria este ticsita de aceste dangerzonuri in care pericolul cel mai mare este sa creasca firul de iarba prea repede si sa-ti intre in ochi. sint zone pustii, in care eventual apare o intersectie cu un drum secundar atit de vizibil si de nepericulos incit ai putea sa treci cu ochii inchisi.

intre timp, vecinii de trafic de pe sensul contraire te avertizeaza la fiecare cotitura ca radarul iti sufla in ceafa [ma rog, in fata nasului], asa ca nu te incumeti neiscusitule sa o calci prea tare ca vrei sa cheltuiesti euro pe stuff nu pe spagi. eh... dar dupa ce te chinuie asa 2-3 ore, iti bagi si tu un pic picioarele si iti zici hai ca n-o fi jale, daca ma opreste, ii dau 5 euro, mare chestie, 2 pachete de tigari. si te opreste primul. iti arata ca ai depasit cu 20km/h si iti arata legislatia: contraventia se plateste cu amenda de la... la... pe care o achiti mataluta la sofia [chit ca tu ai trecut de sofia de 4 ore, chit ca e 2 noaptea] si lasi permisul la domnii, iar ei il trimit la politia romana. ah, si nu va amagiti cu 'i not anderstend bulgherian'... oamenii s-au educat, au un vocabular inglish bogat si specific conditiilor de trafic.

bun... si dupa ce te opreste monotia bulgara de 4 ori, din care o data te alearga cu girofarul si navalesc ca mascatii pe geamul tau si dai 20jde euro cite 5 cite 10 in functie de amenintare si ghinionul de a nu mai avea bancnote mici [ai dara bonus, te informeaza de pozitiile radarelor pe urmatoarea bucata de drum], iti bagi iara picioarele care s-au plictisit sa nu calce decit pedala de frina si o lasi blazat cu 3 km/h sub limita legala. si ajungi la intrarea in sofia unde te amuzi copios vazind 3 radare la 400-500m unul de altul si te intrebi cum dracu e posibil, apoi zici, hai opreste-ma daca ai cu ce, iar el te opreste, ca poate, si asta DOAR pentru ca placuta de inmatriculare a masinii indica violent in ochii lor spaguta binenemeritata dar dorita cu atita ardoare. tragi pe dreapta, dai geamul jos cu o mina si cu cealalta opresti politicos muzica, apoi saluti cu zimbetul pe buze, auzi 'dokumenti'. dai dokumenti. verifica in graba, n-au ei treaba cu asta oricum. dau roata masinii, se uita la vigneta, totul in regula, unde mergeti, pai acolo, pai aha, pai care e problema... pai niciuna drum bun la revedere. uahaha fac iu ca m-ai oprit degeaba maimutoi nesatul. scena s-a repetat insa citiva kilometri mai tirziu, si chiar daca la fel de fara profit, iti vine sa le inminezi dinamita in loc de dokumenti, daca lucrurile ar fi ca in desene animate si explozia doar i-ar ciufuli un pic.

marog. bulgaria e o tara foarte frumoasa... alta concluzie nu am de tras. decit mita de coada.

oh, how i love love

2010-05-09T11:58:00.000-07:00

de prea multe ori am crezut ca nu-mi plac oamenii, de prea multe ori am exagerat. imi plac, au asa multe in acel recipient inodor, incolor si deloc insipid. numai daca vezi dragostea si ce fac cu ea, din ea, pentru ea si impotriva ei. totul, minune. absolut orice. sacrifica, compromit, se compromit, se tirasc, se lungesc, se amarasc, se indulcesc, arunca, pastreaza, fring si repara, ucid si nasc.

am cadouri sa le dau, am inteles. i-as inveli in poleiala dupa ce i-as muia in sirop de artar. le-as face omleta dimineata desi nu ma pricep decit sa prajesc piine si sa pun plicul de ceai in apa fiarta. uneori chiar uit sa-l scot la timp si se amaraste, dar nu de mine e vorba aici. ci de fascinatia mea. o sa-i opresc pe multi din ei la mine in cutii pline cu cadre care pacalesc a fi reci si inerte. fir-ar sa fie cit de prosti sintem. rai sintem dintr-un motiv extrem de simplu. si-mi place pina si asta.

doua mari constante in viata noastra ne manipuleaza semnificativ: iubirea si frica. pe urma, care pe care.

si-om vedea, ca urmeaza

love is all around you

2010-04-28T07:03:00.000-07:00

dragostea unica e rezultatul unei alegeri, dar alegerea nu este oare, la rindul ei, rezultatul unui complex de imprejurari si coincidente? iar aceste coincidente sint oare simple intimplari sau au un sens si se supun unei logici secrete? intilnirea preceda alegerii, iar in intilnire elementul fortuit pare a fi determinant.

ce-ar fi raspuns francesca daca cineva i-ar fi propus sa o salveze, dar fara paolo? cred ca ar fi raspuns: sa aleg Cerul pentru mine si Infernul pentru iubitul meu inseamna sa aleg Infernul, sa ma condamn de doua ori.

dragostea e unul din raspunsurile pe care omul le-a inventat pentru a privi moartea in fata. prin dragoste ii furam timpului care ne omoara cteva ceasuri pe care le transformam citeodata in paradis, citeodata in infern. si intr-un fel si in celalalt timpul se lungeste si inceteaza de a mai fi o masura. dincolo de fericire sau de nefericire, sau de amindoua, dragostea e intensitate; nu ne ofera eternitatea, ci vivacitatea, acest minut in care se intredeschid portile timpului si spatiului: aici este acolo, acum este mereu. in dragoste totul e doi si totul tinde sa fie unul

colour me kubrick

2010-03-18T03:47:00.000-07:00

or colour me anyone. just colour me. light-strike me. saturate and warmify me. or do i have to do it alone again? i've been darkstruck lately and my gray tones hurt me. there's something annoying in my throat which wanders like a ball of lead. i feel like spitting or throwing up. is it spring that always comes like this? or is it me that never manages to keep the green? im red and blue and i miss my green.

eu sunt viu, voi sunteti morti

2010-03-15T05:36:00.001-07:00

intrebat de un ziarist despre copilaria sa, mark twain ii povestise despre fratele lui geaman, bill. ca bebelusi, bill si el semanau atit de mult, incit, pentru a-i deosebi, li se legau la incheietura miinii panglici de culori diferite. intr-o zi au fost lasati nesupravegheati in scaldatoare si unul dintre ei s-a inecat. panglicile se dezlegasera. asa ca, incheiase mark twain, nu s-a stiut niciodata cine murise, bill sau eu

2010-03-09T12:39:00.000-08:00

happy me sometimes takes a vacation and i dont wanna interact takes its place. and then everything changes. because i dont wanna interact only wants to be there, nothing more. like a spectator.clapping hands from time to time, maybe. but then, somebody stands up and says, hey, what are you doing here? no talking, no nothing, go away. we dont want your kind of people here. and i dont wanna interact goes sad and tries to explain that it's tired and it wants just to be there, nothing else. but no. it has to go. you're either happy, or gone.

so i dont wanna interact becomes aware it's so hard to be there. just to be. you have to stand up and fight. mostly, you have to laugh. you don't laugh, you dead, you hear me? so start laughing. be happy. make silly, little jokes to prove you're worth it.

yey, i gotta bring happy me back. otherwise... i lose.

simfonie pentru o vaza sparta si un dihor

2010-03-07T00:57:00.000-08:00

de data asta a fost vaza de 100, poate 150 de ani. daca o duceam la consignatie, aflam ce valoare mare are. acum... la capitolul mistere trebuie sa includ schimbarea la fata in jurul virstei de 60 de ani. ceva major se intimpla atunci, ceva care schimba macazul si oamenii sint trecuti [tind sa cred cu forta] de pe linia bunului simt, pe linia sclerozei.

un simptom indubitabil al acestei treceri fatale este o brusca dorinta acerba de a achizitiona obiecte inutile, de a pastra orice capat de sfoara 'ca nu stii cind ai nevoie', orice borcan, punga de plastic, cirpa [trebie sa ai cu ce sterge praful de pe obiectele inutile, nu?] si mai-mai ca ai pastra si becurile arse, dar aici ai suficienta experienta incit sa stii ca mare lucru nu mai poti face cu ele [desi stim cazuri, nu?]

un efect drastic al acestui simptom este acela ca reusesti ca provoci cele mai puternice sentimente mici pe care cineva le poate avea atunci cind toata fiinta ta devine alerta la orice miscare produsa in jurul acestor obiecte: sa nu le arunci, ca am nevoie de ele. culmea e ca nevoia asta creste o data cu numarul acestor obiecte. imi apare atunci o imagine hitckcockiana in care aluneci in marea acestor obiecte si ele te trag de la suprafata in jos, te sufoca si-ti mai apare la sfirsit o mina care zvicneste de inca doua ori si tace.

dar aproape ca am vazut asta pe viu. numai ca eu m-am simtit trasa in jos si sufocata, intrucit proprietarul obiectelor devenise imun. detinea obiectul salvator, cu infatisarea lui isus, o suprafata lucioasa, usor ciobita [asta da acel'sepia' al fotografiilor], o silueta cit o papusa berlineza, prevazuta pe margini cu leduri colorate care se aprindeau si se stingeau ca bradul de craciun. un obiect de la care nu-ti poti lua ochii cu usurinta, mai ales ca in locul burtii are un ceas care face tic-tac. ceasul, din fericire, nu are afisaj electronic, pentru a nu fi confundat cu o bomba, altfel mesia ar putea trece drept terorist. doamne iarta-ma. oricum, statueta trona in mijlocul unei suprafete uriase ticsite in cel mai extrem mod cu bibelouri crapate, lipite, crapate, relipite, lipsite de culoarea originala nefiind lustruite [atinse] vreme de 40, poate 50 de ani. de asemenea, pahare de toate marimile, culorile, formele, care nu vazusera detergent de foarte multe folosiri, iti erau oferite cu drag si insistenta, pline de vin sau suc. a le atinge era un curaj, a bea din ele ... nu, n-am facut-o. azvirleam bautura in cel mai apropiat ghiveci dintr-o inghititura. si asa... mai departe...

doare. sa vezi oameni decenti muscati peste noapte de zombiii [mai incap citiva i] batrinetii, metamorfozati in niste veveritoi care mai mult aduna decit consuma. acesti wall-e care parca au gasit inelul stapinului [the precious, da?] si care nu vor sa-i mai dea drumul de teama sa nu-si piarda rostul.

ce treaba are dihorul in toata treaba asta? el a darimat vaza

must be them

2010-02-15T10:26:00.000-08:00

never listened to my mother
mainly tried to hear my father
but she talked too much, she did
he, instead, could only be not.
tried to look for him around,
hoping monsters'd reach for me
and he'd get to hear my scream
flooding her always active voice;
made me love her, can't you see
always there instead of him
making me yearn for more
more of him, yet could she see?
he's still gone, she'll always be
i'd still look for him, you know
yet she's always needin me
and i can't be there, you see...
in the end, he rescues me
can't be otherwise, of course;
have to punish her, i mean
i can't hear her voice no more!

us who and when and where and how. not why

2009-12-18T10:50:00.000-08:00

i saw you there, you saw me too, i stared for a moment or two, you stared for an hour or two, i ordered a screwdriver, you ordered some whiskey and coke, i smiled, you came, i touched your arm, you trembled, i said let's go, you stood up and showed me the way, i told you stories, you hanged on every word i said, i drove you here and drove you there, you let me take you anywhere, i let you kiss me, you let me submit you, i left you there, you hated me, i came back, you wanted me, i made a pizza, you brought some wine, i washed the glass, you said that was boring, i took some pictures, you said you didn't care, i brought you chocolate, you ate it kissing me, i asked you for help, you rolled your eyes, i swallowed my pride, you turned your back, i left, you cried, i came back, you just smiled, i stayed, you didn't, i left, you cried, i said fine, you snickered, i chocked, you didn't care, i didn't care, you loved me, i loved you, you wrinkled you nose, i closed my eyes, you played, i was in debt, you were sad, i was uncertain, you love me, i love you, you... I...

ping-pong, pong-ping

2009-12-07T05:37:00.000-08:00

care-i treaba?
nu-i.
s-a intimplat ceva?
nu.
atunci?
mi-e altfel.
asta-i rau?
rau.
te-a suparat cineva?
toti.
atunci tu esti de vina.
stiu.
si ce faci?
ma dedau la revelatii cu care nu stiu ce sa fac.
nu-i bine.
nu zau...
asta-i tot?
asta ar fi si mai rau. incerc si eu. ba iese, ba nu iese. mai mult nu iese. cind iese, nu-s eu acolo. nu stiu unde-s. nu ma gasesc si nu stiu cind si unde m-am pierdut.
cauta-te.
nu-s sub felinar.
sper ca nu acolo te-ai cautat.
nu. dar lipseste ceva. linistea.
e zgomot?
n-auzi?
daca-l auzi tu, e.
dar nu vreau sa fie.
opreste-l.
cum?
acum vrei solutia pe tava...
jur ca nu. dar instinctele m-au abandonat. daca si ele...
te minti. urit. nu se face.
de ce nu ma plac?
asta era.
raspunde.
raspunde.
nu-s intreaga. lipsesc bucati din mine si le vreau inapoi.
incepi sa ma plictisesti.
mie-mi spui? ajuta-ma.
ajuta-ma tu pe mine.
tu-i gura ma-sii

the elenium - read and weep with laughter

2009-11-23T13:00:00.001-08:00

the end

2009-10-20T11:35:00.000-07:00

the keyholder

2009-10-20T11:29:00.000-07:00

2009-10-20T11:13:00.000-07:00

2009-10-20T01:27:00.000-07:00

2009-10-19T03:55:00.000-07:00

alt fierar

2009-10-19T03:46:00.000-07:00

fierar

2009-10-19T03:37:00.000-07:00

voslabeni, harghita.unul din putinele
sate din judet in care se mai vorbeste
o boaba de limba romana.

2009-10-16T00:08:00.000-07:00

ROSIA

2009-10-15T00:38:00.000-07:00

fierarul

2009-10-15T00:15:00.000-07:00

jurnal de bord

2009-10-14T00:24:00.000-07:00

aici am inceput aventurile legate de proiectul s.c.o.r. Sanse pentru Comunitatea Rurala. Gura Riului, zona 'de pe deal', cartier exclusiv de romi.

personajul rebel a coborit motorizat de pe o panta abrupta in uralele romilor care l-au prezentat ca pe clownul satului.

tipul s-a oprit si a ascultat tot ce aveam de spus, a pozat neimpresionat de vizita, in tot timpul asta a zimbit, apoi a calcat-o la vale fara sa scoata un sunet.

primul impact cu etnia 'inspaimintatoare'.

ultimate epiphany

2009-09-20T02:38:00.000-07:00

love's like food: you gotta fridge it every once in a while if you want it to last

tickling mr. ego

2009-09-03T01:21:00.000-07:00

once upon a time there was a little girl who had the gift of tickling. she could tickle so well that she could turn a boulder into a laughing potato. dogs and cats and mice and cows and worms and storks would crowd around her, turning their bellies up and waiting for the big treat.

wherever she would go, people laughed their ass out, no matter how heavy the pain, if. once, she turned a sad elephant into a giggling cub and ever since, animals and humans have gathered around her to adore her. just that. adore her.

and she was happy. she had so much love in the world that she could even spare some. she barely got older, looking 16 at 56. all the laughter around her kept her young and shiny and healthy.

one day, while strolling on the streets together with a dwarf, a giant and a stag, she noticed the largest whale in the world having a barrel of beer on the sidewalk. having finished the barrel, the whale started to gulp another one, leaving it aside, on top of hundreds of other empty barrels of beer. the girl went to the whale and asked:

'are you sad?'
'no' said the whale and gulped another barrel of beer.
'yes, you're sad and you need a laugh. i can help you. i think you need a friend'
'why dont you just move your shiny ass down the road as you're blocking the clouds around my head' barfed the whale. 'i dont want any friend, im self-sufficient'
'but...'
'no buts, missy. i dont like you and i dont like your dwarf and i dont like your giant and i dont like your stag. so i want you out of here so i can enjoy my being so big and mean.'

the girl sighed and, rolling up her sleeves, moved closer to the giant whale, starting to tickle its huge belly. at first, the whale didnt seem to laugh or at least smile. the dwarf couldnt care less, the giant was watching curiously and the stag was smiling knowingly. the girl was tickling and tickling and tickling until her fingers started to hurt. they hurt so much that her skin started to fall apart and her bones began to show. the stag caught her hands and pulled her away.

the whale was growing bigger and bigger, a reaction so weird that they went all dumb. the whale grew so much that they couldnt see the sky anymore and the sidewalk began to crumble underneath. people and animals left its side with buldging eyes. a flea jumped from the whale holding its ears. it started to scream:

'it's laughing! it's laughing inside! run! it's gonna explode!'

everybody ran away but the girl. the whale was watching her, waiting for more. but the girl couldnt tickle it for now. the whale frowned and exploded. animals and humans returned to see if the girl survived. she was fine. nothing around her could prove there had ever been a whale on that sidewalk. nothing remained out of it. it had been empty all along. it had only been a shape. the shape of a big whale that refused to laugh. the girl turned and started to walk the street again. everybody forgot about the whale in a second. they had some laughing to do.

2009-08-11T06:30:00.000-07:00

ma gindesc ca e drept sa fie respins jocul frivol, inventia simpla, digresiunea verbala... dar trebuie sa fim atenti fata de marii si mereu nelinistiii creatori, pentru ca ei reprezinta cea mai sfisietoare marturie a omului. si, de asemenea, pentru ca tot ei lupta pentru apararea demnitatii si salvarii acestui om. da, e adevarat, marea majoritate a scriitorilor scriu din motive inferioare acestora. unii scriu pentru glorie sau pentru bani, altii scriu pentru ca au o mare usurinta de a se exprima, pentru ca nu rezista vanitatii de a-si vedea numele tiparit, iar altii pentru ca le place acest joc si se distreaza. mai ramin insa altii, putinii care conteaza, cei care indura aceasta grea condamnare de a-si marturisi drama lor, perplexitatea in fata unui univers nelinistit, sperantele pindite de groaza, de razboi sau de singuratate. sint fiinte care nu scriu cu usurinta, ci sfisiindu-se. oamenii care intrucitva viseaza visul colectivitatii, exprimind nu numai dorintele si nelinistile lor personale, ci pe cele ale intregii umanitati. aceste vise pot si inspaimintatoare. dar sint sacre. si servesc tocmai pentru ca sint inspamintatoare.

portretul unui nebun

2009-08-11T03:50:00.000-07:00

nu stiu sa scriu, zice. eu am doar idei si cu ideile nu poti face mare lucru, intelegi? se ridica de pe scaun si se duse la geam. e penibil, continua. nu e vorba ca vreau sa scriu, ci ca imi vine. ceva ma impunge. chiar noaptea, ma trezesc cu impulsul de a scrie. noaptea imi vin idei. imi vin si din vise. dar nu pot scrie. nu am continut. nu, nu merge cu insistatul. insist de aproape 20 de ani. si uite, aflu acum ca nu face sens sa mai incerc, in speranta ca cine stie, intr-o zi o sa curga totul pe pagina asa cum goneste in mintea mea. o vreme m-am amagit ca daca am idei, pot da si forma. ei bine, nu, de-asta sint dezamagit, pentru ca m-am amagit singur. uite ce zice aici, ca in masura in care pornesti de la o intuitie globala, tema preceda forma. pricepi? asculta: 'inaintind, vei vedea cum expresia infrumuseteaza totul, creind la rindul ei tema'. apoi ' ce sens ar avea sa desparti forma de continut in HAMLET? Shakespeare isi lua subiectele de la autori de mina a treia'. iar aici imi place de mor cum zice: 'nu exista teme mari si teme mici, nici subiecte triviale. oamenii sint cei care sint mici, mari, sublimi, triviali. "Aceeasi" poveste a studentului sarac care o ucide pe camatareasa poate sa fie simpla nuvela politista sau poate sa fie CRIMA SI PEDEAPSA.' ce vrei mai mult de-atit? acum intelegi de ce refuz sa ma mai amagesc? acum am inteles! omul asta imi explica cum nu se poate mai bine: subiectul este cel mai putin important. cititorul ii da importanta cuvenita datorita scriiturii in sine. pur si simplu imi place la nebunie - rise dind capul pe spate - la nebunie! acest tip NEBUN ( zau, n-o spun ca forma de alint, chiar era nebun), atit de ordonat in haosul creat de sine in sine, incit EU, ca cititor al lui, reusesc sa-i pun ideile in sertarele potrivite fara dubiu, pricepi? tipul este magnific in disperarea lui, si nu se intinde sub cerul negru ca cioran, sictirit si atit, ci lupta cu demonii lui, incearca sa-i arunce in aer, e superb. e atit de constient ca e nebun si nu poate face nimic altceva decit sa scrie haotic - NESTIIND ce vrea sa scrie - ca si cum ar iesi la cules de margarete pe un cimp minat. stii dialogul ala despre genii. si cum desfiinteaza ideea de geniu. cine, madam curie? pai daca a fi geniu inseamna a te impiedica de comoara si a o vedea, sintem cu totii pasibili de genialitate. haha. ideea in sine e nula fara scriitura care s-o imbogateasca. individul asta a debitat o harababura sublima de scriitura fara a avea un subiect. subiectul nu e relevant.

si te intreb. ce sa fac in noptile in care imi vine sa scriu?

tutto a posto

2009-08-05T01:22:00.000-07:00

ma trezesc cu drag de mine si ma duc la baie, unde ma opresc intii in fata oglinzii. ma uit in ochii mei si detectez o urma de voma in privire. trag aer in piept si-mi ard o palma. ouch. merit. asa ca inca una. vita proasta, gindesti cu copitele in loc sa-ti folosesti intuitia! adica o ai din plin si ii pui fermoar si-o mai legi si cu sireturi cind da sa deschida gura, fa, oaie de cotet! ce ti-a zis, a, ce ti-a zis? nu o data! de fiecare data! taci. taci. taci. si tu? tu, gaina sasie, ce-ai facut? ai behait ca un prunc care vrea si el sa vorbeasca. ce ti-am zis sa nu mai ai incredere in oricine? mai ales in femei pricepute in arta conversatiei insipide. care iti sugereaza solutia perfecta la problema ta. care te invata sa minti. care mint printre dinti cu o senitate inspaimintatoare, de fata cu tine, facindu-ti cu ochiul tip 'vezi? asa se face'. 'tu-ti copilu' ma-ti, ii mai dai mult apa la moara?

da, stiu, te roade faptul ca nu poti sa-i spui: ba, uite care-i faza. tu minti. minti la mine, minti la altii, destul de grav. mi-a fost mila de tine da' mi s-a acrit de uneltiri de nfdhh. grow up and face it: [whatever you have to face. not my business. grin somewhere else].

o sa-i spui? nu? de ce? inca ti-e mila? cam ai de ce. da' [JAP JAP de control] nu uita: invata arta conversatiei de complezenta. prinde bine in societate:

ea: - buna [kiss kiss], ce faci?
tu: - bine, foarte bine.
ea: - cum mai merge?
tu: - bine, foarte bine.
ea: - x ce face?
tu: - bine, foarte bine.
ea: - eu...

de-aici o lasi ca se duce singura. la intrebari raspunzi monosilabic in prima parte, apoi continui cu o intrebare referitoare la ea. totul e ca discutia sa se invirta in jurul ei. astfel nu primeste nicio informatie de la tine si va trebui sa teasa singura, plictisindu-se in cele din urma. cind insista asupra chestiunilor personale, ii povestesti despre noul sampon cu filtru UV si ii dezvalui ultima descoperire: soarele face bine la piele DACA folosesti crema de protectie CHIAR si atunci cind mergi pina la piata. de-aici, iarasi, ea se duce singura, iar tu vei asculta cu atentie, fara sa te gindesti in timpul asta ca amaritul de martin dupa ce ca e castrat de maica-sa, il mai castreaza si iubita, care nu are neaparat o nebunie nemaiintilnita, doar ai prieteni care ti-au povestit despre astfel de cazuri, dar ma rog, la ea e mai nasol, era indragostita de taica-su cu care si-o tragea si nu era in stare sa iasa din nenorocirea asta, dar era constienta, de-aia se si omoara dupa ce-l omoara pe el. pe taica-su, nu pe martin. e tare misto descrisa gelozia amaritului, cred ca-s multi barbati care se regasesc in descrierea aia, sper doar sa nu se regaseasca in gelozia lui juan pablo castel, dar... da, ma, stiu, intii cu factor mare, apoi din ce in ce mai mic, dar important e sa folosesti zilnic, pentru ca pielea se degradeaza in timp. vai, cum a trecut timpul [yawn] m-as cam duce la culcare sa-mi fac somnul de frumusete pina-n 10. nu mai sint asa tinara sa pierd noptile, trebuie sa ma menajez. te pup fata, papa!

si in timp, garantat, se va aseza din ce in ce mai rar la masa ta - atunci cind te gaseste - pentru ca nu va avea combustibil de comp(l)ot. asa uita de tine si se va aciua pe linga alte potentiale victime. bafta lor, none of your business. ta-daaa... si iata cum o sa trezesti dimineata si te vei duce intii sa faci pipi ca omu' normal, in loc sa-ti dai palme in oglinda. chiar daca astfel iti fortifici musculatura fetei pe care trebuie neaparat s-o tratezi cu crema de soare. chiar si iarna.

truth or dare?

2009-08-04T09:06:00.000-07:00

si cum martin il intreba daca intre doua fiinte care se iubesc nu trebuie sa fie totul clar, limpede si bazat pe adevar, bruno ii raspunse ca atunci cind e vorba de fiinte omenesti, nu se poate spune aproape niciodata adevarul, fiindca adevarul nu face altceva decit sa aduca durere, tristete si distrugere [...]
- atunci e nevoie de minciuna - admise martin cu amaraciune.
- spun ca nu intotdeauna se poate spune adevarul. de fapt, aproape niciodata.
- adica minciuni prin omisiune?
- cam asa ceva
- deci nu crezi in adevar.
- cred ca adevarurile sint bune in matematica, in chimie, in filozofie. dar nu in viata. in viata sint mai importante iluziile, inchipuirea, dorinta, speranta. si apoi, stim noi oare ce e adevarul? daca eu afirm ca bucata aia de geam e albastra, spun un adevar. dar e un adevar partial, si, deci, un fel de minciuna. caci bucata aia de geam nu e singura, face parte dintr-o casa, dintr-un peisaj, dintr-un oras. e inconjurata de griul peretelui aluia de beton, de albastrul deschis al cerului, de norii aceia prelungi si de infinit de multe alte lucruri. si daca nu spun totul, dar absolut totul, mint. dar e imposibil sa spui totul, nici macar in cazul geamului, un simplu fragment din realitatea materiala, din simpla realitate materiala. realitate este infinita si mai ales infinit de nuantata, si daca uit fie si numai una dintre nuante sint un mincinos. inchipuie-ti atunci ce inseamna realitate fiintelor omenesti, cu complicatiile, intortocherile si contradictiile lor si, pe deasupra, si schimbatoare. deoarece se schimba cu fiece clipa care trece si nu mai sintem la fel cu ceea ce am fost cu citeva clipe mai inainte. oare sintem intotdeauna aceeasi persoana? avem oare mereu aceleasi sentimente? poti iubi un om si, deodata sa nu-l mai stimezi, ba chiar sa-l urasti. si daca ii spunem ca nu-l mai pretuim, facem o greseala, caci, chiar daca faptul e un adevar, e un adevar momentan, care nu va mai fi un adevar peste o ora sau ziua urmatoare, sau in alte imprejurari. in schimb, fiinta careia ii destainuim sentimentul nostru va crede ca acesta este adevarul, o data pentru totdeauna. si se va cufunda in disperare.

2009-08-03T03:26:00.000-07:00

- asa se intimpla cu fericirea [...]. ai parte de ea pe apucate, cind si cind. in copilarie te gindesti la o fericire mare, o fericire enorma si absoluta. si tot asteptind-o, lasi sa treaca sau nu apreciezi cum trebuie bucuriile marunte, singurele care exista. e ca si cum... inchipuie-ti un cersetor care ar dispretui pomenile ce i se dau pe un drum pentru ca cineva i-ar fi destanuit unde anume e ascunsa o mare comoara. o comoara inexistenta.

10, stai jos

2009-08-01T08:11:00.000-07:00

- crezi ...?
- nu stiu 'prea bine' ce e.
- ...?
- m-am obisnuit sa nu cer mai nimic, dar uite ca-ti cer sa cerni si sa discerni: o forta care orinduieste totul. nu prin ratiune sau simtire, ci prin echilibru perfect, incapabil sa dea eroare. in A-gnosticismul (!) meu, fara a vedea sau intrevedea, crede sau sti, o percep ca pe un computer mai mult ca perfectul; ce ti-e destin sau liber arbitru, astrologie sau numerologie, clar-obscur, mda, unheimlich, nu? intelegi ceva?

- as...
- iti zic, cu oricine esti, oricit de numeroasa iti e familia, oricit de multi prieteni te suna, adica oricit iubesti si esti iubit, baby, tot singur esti. acel spus si raspus 'te nasti si mori singur' nu-i bullshit, draga. doar tu-ti simti simtamintele, tu si numai tu te chircesti la durerea ta si putin probabil sa-ti traiasca altcineva, macar pentru o scurta vreme, frustrarile. hehe. parca pricepi ceva.

- esti constient ca sari de la una la alta fara sa-mi arati legatura?
- uite care-i treaba. e monologul meu. haosului din capul meu ii permit sa faca pe cowboyul in vestul salbatic, fara sa sterga praful.

- si eu ar trebui sa...
- e Cineva acolo? de ce trebuie sa fie cineva? de ce sa nu fie Ceva, ha? computerul imbatabil, care nu te asculta pentru ca nu aude, nu se uita la tine pentru ca nu vede, nu te atinge pentru ca nu simte. te-ai prins? roaga-te. functioneaza, jur. cu cit mai inversunat, cu atit mai sigur, probat, obtii. ai grija, poti sa te arzi. eu am obtinut si a trebuit sa dau undo la ruga pentru ca se nasolise treaba. cind nu mai vrei obiectul pe care ti l-ai dorit cu 'toata fiinta ta, arzind cu fiecare celula pentru' si alte vrajeli si suspine [penibile, nu? asta dupa ce erai in stare sa-ti vinzi sufletul diavolului. care diavol parca se numeste si lucifer? adica... cel care duce lumina? uau. am debitat asta la 20 de ani si am luat 10, asa desteapta sint] incepi sa-ti framinti miinile, cum scapi de el fara sa aiba nimeni de suferit? cum, ha, cum? alta poveste. si nu-ti esplic.

- esti varza.
- atansion ala tet! sa nu care cumva sa-ti zici ca poti sa-ti faci de cap crezindu-te gnostic. vrei, nu vrei, tot agnostic esti. sau ignostic (astia-s aia care asteapta 'o definitie mai buna' ca sa inteleaga si ei despre ce e vorba; as if). mai mult de-atit, cam aiurea, zic. poti nega? ce? ha! te-am prins. nu te-asteptai la asta.
in tinerete imi zice un baiat la fel de jun: de unde stii ca lumea asta nu e cumva un acvariu gigantic intr-un laborator terragigamega, iar oamenii nu-s altceva decit niste 'furnici' tinute sub microscop? zic, nu stiu, o fi. zice, si un om de stiinta inteligent face experiente pe noi. hm, imi zic. de ce-ar fi ceva rau in asta? gindeste-te, inainte sa te revolti. in fond experimentele se fac cu scopuri bune. eh, iar o sa dai in mine cu 'ce stii tu ce-i bun si ce-i rau' si eu o sa casc pina-mi dau lacrimile si o sa-ti zic ca la fel de bine putem fi niste marionete atita timp cit papusarul face un spectacol de calitate. de calitate din punct de vedere universal, nu din unghiul meu, nu al tau, nu al posesorului de premiu nobel si in nicidecum al lui tanti de la aprozar. adica. neh, zau ca asta-i alta discutie.

- ma, incepe sa-mi para rau ca am intrebat...
- eu n-am o boala, am o afectiune. ma descurc, imi vine sa bat pe toata lumea, dar o sa happy go lucky orice-ar fi.
ea are o boala. naspa, se si ia daca nu esti pe faza. doctorii nu au ce-i face. cum n-au ce face nici cu afectiunea mea.
insa. diferenta fericita pentru mine intre boala si afectiune este ca a doua nu ma fragmenteaza ireparabil. ma crapa pe ici pe colo la moral, dar am niste pitici muncitori care se reped sa repare, sa lipeasca, dau cu scuipat, tot ce trebuie, in final adorm cu zimbetul pe buze. si daca nu ma doare prea tare, ma trezesc la fel. am de ce. intelegi? ea n-are. asta e nasol. ea este sinucigasa in serie. nu-ti explic. e simplu.

- m-as cam duce...
- acu iar ma intorc, desi ma plictisisem. iti plac oamenii care bat in retragere, blazati? nuuu. iti plac aia care lupta. nu vorbesc de calcatorii pe cadavre, aia-s de rahat. vorbesc de aia gen personajul lui melanie griffith in Working Girl. aia-s misto, nu? mdam. asadar. sint acele situatii in care ACCEPTI si acelea in care dai reject, erase and rewind, iti tragi un sut in fund, palme in oglinda, te razi in cap sau [la alegere] si you go kung fu fighting. faci asta fara sa tii seama de cum sint aliniate planetele si fara sa fi citit horoscopul zilei, fara sa-ti calculezi ce karme ai cu cine din vietile anterioare. dar spala-te pe dinti. si pe miini.

- mai vorbim...
- iti fac rezumatul, pe hirtie, sa intelegi mai bine: ALEGE. semnat, Liberul Arbitru. unde esti? erai aici. sau nu erai? vroiam sa-ti spun ca mi s-a stricat frigiderul si mi-a congelat laptele. unde gasesc un frigiderolog?

balena esuata

2009-07-27T06:52:00.000-07:00

vroiam sa scriu o poveste despre un personaj depresiv. care se plinge mereu. vesnic nemultumit si chinuit de povara vietii. care intr-o zi este rapit si aruncat intr-o pivnita rece si umeda. care primeste mincare putina si proasta. apa salcie. nu vede lumina soarelui niciodata. nu primeste aer curat. nu ii vorbeste nimeni. nu vede pe nimeni. nu aude muzica. sta intr-o bezna totala in plina depresie. are la indemina un cutit, un lat deja atirnat de birne, doua tuburi de somnifere si primeste zilnic 3 pachete de tigari. o luna mai tirziu i se deschide usa si i se ofera viata dinainte. dar n-as sti sa continuu. sa-l apuce dragul de viata? sa fie brusc recunoscator cerului? sa caute sa se razbune pe rapitori? sa scrie o carte? n-am habar. asa ca nu scriu nimic

2009-07-26T04:39:00.000-07:00

daca ai impresia ca fiecare zi e la fel, poate nu te inseli. eu, cel putin, nu ma pot insela oricit mi-as dori. azi... ma intreb de ce mai folosesc azi, ieri, miine. ce porcarie. si azi, ca si ieri, ca si alaltaieri, m-am trezit la 7, nu pentru ca am ceva de facut, ci pentru ca asa considera creierul meu de cuviinta. rar reusesc sa-l pacalesc sa mai adoarma o vreme, sa repatrund in inconstienta, sa zac acolo in uitare, ignoranta, ce splendoare...

a venit katya, mi-a dat sa maninc, acelasi lucru ca si ieri, ca si alaltaieri, ca si... n-am comentat, ca de obicei. ca de obicei, mi-a pus intrebari la care raspunde singura, pentru ca stie cum e cu disponibilitatea mea de comunicare. n-as face asta in locul ei. as fugi mincind pamintul. ce fraiera...

mi-a dat drumul la televizor, m-a intrebat iar pe ce canal sa lase, a ales singura, ca de obicei, apoi a plecat dind din fundul care parca-mi spunea 'asa-ti trebuie'. ca de obicei m-am prefacut ca ma uit si ca nu ma intereseaza emisiunile alea pe care le stiam pe de rost. trebuie sa se mai intimple niste dezastre sa mai debiteze ceva nou sau sa mai dispara o specie. mare brinza, dealtfel, cine-i duce lipsa? nu stie nimeni cind dispari. iar daca stie, cit ii pasa? uita imediat. viata e dincolo, nu aici.

a picat curentul un minut, timp in care m-am zarit reflectat in televizorul inchis. habar n-aveam ce vad. nu recunosteam nicio trasatura. o creatura inerta cu capul lesinat intr-o parte, gura o grimasa odioasa, o gaura in loc de nas. un monstru de la fundul oceanului este de-o frumusete sclipitoare in comparatie cu ceea ce vedeam eu mai devreme. si? imi pasa? nu. de ce mi-ar pasa? altcuiva ii pasa? ca si cum... duca-se... uneori imi vine in minte acel 'cind eram tinara imi doream sa mor, simteam ca nu-s vrednica de aceasta lume si respir aerul de pomana fara sa am dreptul la el'. prima oara m-a impresionat, n-o stiam depresiva, nu credeam ca poate accede aceasta stare. apoi mi s-a parut o prostie. e o prostie. aer e destul. asa imputit cum e. pina si prostii au dreptul la aer. normal ca-l merita si ea, asa fraiera cum e; il merit si eu, doar ca nu-l vreau. si ce? uite-te la mine. singurul lucru pe care-l pot misca este limba. pina si pleoapele cad si se ridica precum arcul, din inertie. o porcarie.

si una peste alta, sint de-o certitudine funebra ca vine si ziua de miine...

laugh your ass out

2009-07-15T04:38:00.001-07:00

ma-ntreaba cineva ce-o fi asa greu sa ne aratam asa cum sintem de fapt. adica daca eu sint slab, de ce nu-mi las coastele la vedere, daca-s hot, de ce nu fur pe fata etc. acum un an si ceva am constatat ca nu ne putem afisa fara masti, si ziceam ca

Te simti intimidat in fata celor care te impresioneaza intr-un fel sau altul. In fata celor pe
care vrei sa-i impresionezi, a celor pe care nu vrei sa-i pierzi.

Vrei sa pastrezi masca la care ai muncit o viata si fara de care nu te poti afisa cind iesi
din casa. Ajungi acasa si rasufli usurat scotind masca, scapind de sub greutatea ei si
incepi sa-ti rotesti gitul sa-l destepenesti, scincind de durerea frustrarilor acumulate.
Faci un dus in speranta ca speli macar o parte din suferinta data de incapacitatea de
a arata cine esti si ce simti. De fapt capacitatea o ai, dar o ineaca frica de a primi
reactii care te pot darima.

bla. mult prea serios, dude. adica ok, e greu pe lumea asta, te lovesti toata ziua de diverse personaje care-ti fac zile negre, iti maninca celulele nervoase - si mi-a zis mama cind eram mica ca alea nu se mai fac la loc - si iti ciuruiesc stomacul. ramii fara serviciu, n-ai bani sa treci strada, faci credite sa-ti hranesti copiii macar, ajungi in spital cu diverse afectiuni cauzate de stres si pe urma mori. dar pina atunci te certi cu prietenii ca intirzie sau ca nu-ti raspund la telefon, te certi cu parintii ca te freaca la cap cu diverse, te certi cu nevasta ca bei prea mult, cu barbatul ca dupa 10 ani de cind ii zici sa-si puna sosetele murdare in cosul de rufe el tot le arunca la intimplare. esti un car de nervi, iei de guler vecinul de coada la alimentara pentru ca a impins cosul lui in cosul tau si ti-a zgiltiit berea, iti vine rindul sa platesti si idioata n-are sa-ti dea rest de parca e vina ta, ajungi in parcare si vezi ca un bou a parcat in fata masinii tale si nu poti iesi, te iei cu miinile de cap si in timp ce tragi un sut in roata iti luxezi glezna. and then? back to square one?

nu. erase and rewind

aseara m-am uitat la MASH o gramada. am ris in delir. si mi-am dat seama ca sint mult mult mult prea serioasa, inadmisibil de lipsita de umor. si cu toate astea ma dau in vint dupa indivizi tip hawkeye care abereaza in nestire. si atunci toate problemele astea - cine ce-a facut ce cu cine si de ce - incep sa se estompeze. vreau sa privesc lumea neserios, vreau sa rid, vreau sa trec pe linga administratia financiara fara sa ma napadeasca toti fiorii ca iar nu mi-am platit taxele, sa-i rid in fata maimutoiului care ma claxoneaza in trafic, sa ma uit crucis si sa scot limba vecinului imbecil care baga capul pe geam doar pentru ca il vede deschis si are inaltimea necesara sa iti violeze intimitatea, sa debitez o enormitate amuzanta cind mi se reproseaza o chichita aflata in discutie doar de dragul stabilirii over and over again a relatiilor interfuckinumane.

cu alte cuvinte, vreau sa ma relaxez. ma doare stomacul intr-un hal de zici ca am ulcer si nu stiu. si nu, nu am chef sa mai fac investigatii, nu vreau sa mai vad doctori - decit daca arata bine si nu vreau sa mai iau pastile nici daca iti ofera extazul. nu am chef sa ma mai ingrijorez pentru orice fleac, sa ma dau cu fundul de pamint ca ma doare cind aia cind aia, sa ma macin ca am deranjat pe unul sau pe altul cu rahatisuri pe care orice om normal le ignora i.e. fata, puteai sa dai si tu un telefon sa vezi ce mai fac...

asadar va rugam alegeti una din cele doua variante:

a. the chill pill thing: trageti aer in piept, relaxati-va si ramineti asa [pentru detalii filmul the office, de asemenea parte din program]
b. continuati agresiunea asupra propriei fiinte. luati o oglinda si urmariti degradarea fizica chimica psihica. ajuta la distrugerea definitiva a nervilor, in special la femei.

in incheiere va urez la vie en roz

4

2009-07-09T06:58:00.000-07:00

ma hotarisem sa-mi acord medalia pentru cel mai neinteresant om pe care il cunosc. imi facusem socoteala studiind toate personajele pe care le vedeam, ca fiecare are ceva deosebit. ori ca poseda nativ un dar - de a desena picta dansa croi asambla - ori un tic simpatic, un gest, o privire, un oftat specific, ceva care sa-l faca unic. eu? banalitatea in persoana. am parul tern, fara pic de luciu, ochii de o culoare nedefinita, in pasaport au scris caprui parca, desi in functie de cum imi schimb sosetele, devin si ei verzi sau negri, gri sau galbeni, fara a se hotari sa se asorteze vreodata. am un spate ingust cu coloana strimba pentru ca am purtat ghiozdanul doar pe un umar. bratele scurte si degete lungi, ca o maimuta, probabil nu am evoluat de tot, cel mai urit buric din lume - cred ca mi-au taiat cordonul cu cablul de la lampa de sudura; operatia de apendicita a fost cusuta cu siguranta cind curentul era taiat si generatorul era preocupat de altceva; fundul, cum altfel decit mare, si pentru o caricatura perfecta, picioarele se subtiaza pina la disparitie. mi s-a spus ca am pina si labele urite si sandalele ar oferi un spectacol grotesc. cu toate astea, in ansamblu, imbracata, ai zice ca nu-s asa urita, iar daca ma uit la sora-mea, nu am cum sa fiu decit frumoasa. DAR. una linga alta, nu-ti poti lua ochii de la ea sa-i muti spre mine macar pentru o clipa. nici macar mie nu-mi atrag atentia. sint de o banalitate care ma face invizibila. ea zice ca asa aleg eu, inconstient. fie. ziceam ca ma pregateam sa-mi prind medalia la git, urcata fiind deja pe podium, cind nu mica-mi fu mirarea sa constat ca ocup locul doi. pina si la capitolul asta. evident ca in loc sa fiu frustrata ca de obicei ca cineva mi-o ia iar inainte, era cit pe-aci sa-mi sara inima din loc de bucurie. aveam in fataun exemplar extrem de reusit al carui loc nu l-as fi putut ocupa nici in urma emisiunii 'INAINTE SI DUPA'. eu, care nu stiu sa fac nimic, nu am nicio pasiune, niciun talent, nu cint, nu dansez, nu pictez, nu fac fotografie, nu scriu, nu creez nimic nimic nimic, nici macar nu gatesc, eu dau cu ochii de el. si asta pentru ca m-a tras de mineca, la propriu, pentru a-mi spune ca mi-au cazut tigarile pe jos. m-am uitat la el si am dat sa ma aplec sa le iau, cind malina ma tine pe loc si intinde gitul lebados spre el: fii dragut, barbat ce esti, si da-i-le tu, te rog. tipul aproape ca inclina capul ca un ciine mirat si se supune. eu imi recuperez tigarile si imi aprind repede una. pentru ca oricum nu se intimpla nimic deosebit la masa, as fi tentata sa-l studiez, asa, ca aparitie noua. cu toate astea

si aici s-a surpat. nu mai aveam ce numerota pentru ca nu mai aveam ce lipi. mai mult de atit nu e si basta. fusesera niste fragmente de incercari, niste idei smulse cu penseta si puse pe obraji ca apoi sa fie culese si suflate si bagate in sin pentru noroc. am incercat, zau, sa am rabdare sa descifrez pina la capat. numai ca nu exista niciun capat. firul se pierde ca un cablu sub apa cind vizibilitatea este redusa la unul, doi metri. nu are sens sa mai compilez si, in fond, daca e sa mai gasesc firimituri, o sa le culeg ca atare, pe masura ce cad.

3

2009-07-08T02:13:00.000-07:00

ma intilnesc cu el dupa ani de zile, fara mare tragere de inima pentru ca stiu in jurul carui copac se va invirti discutia, dar insistind in fata oglinzii: fii buna. il intreb cum au fost ultimii ani, cei in care nu ne-am vazut. imi raspunde 'grei, foarte grei, oamenii nu cred in dumnezeu. e greu sa vorbesti cu ei cind nu il au pe dumnezeu mereu in gind.' apoi mi-a spus ca are o noua prietena: 'mi-e inima cu ea, dar nu crede in dumnezeu. e foarte greu'. dupa o bucata de timp in care bauturile s-au schimbat de citeva ori pe masa, scrumierele au fost golite, temperatura a scazut, oamenii au plecat, altii au venit, un ciine cu urechi uluitor de lungi mi-a lins mina la fiecare trezire, imi spune fericit cit de tolerant a devenit, cit de liber e in gindire si simtire. incepusem sa urmaresc figurile care se perindau pe terasa, studiam pantofi, picioare, esarfe, sutiene prea mici, cercei prea stridenti, freze banale si sandale cu ciucuri, cautam in gindurile debarasorului, intrebindu-ma daca chiar nu are un prieten bun care sa-i sugereze sa-si taie unghiile, ascultam destul de atenta conversatia din spatele meu, am aflat ca ea avusese o aventura cu colegul lui de birou si asa isi explica el atitudinea condescendento-sarcastica a acestuia, ea insa nu-si cerea iertare pentru ca avusese un motiv foarte bun sa il insele, doar el fusese cel care a neglijat-o seara de seara, ce-si inchipuia, ca o sa stea nefututa cite 4 saptamini cind ea are 26 de ani si trebuie sa-si traiasca viata? din cind in cind auzeam cuvintele 'iubire' si 'dumnezeu' undeva in fata mea. la un moment dat a trecut pe linga mine sora lui andrei si a venit tinta sa ma intrebe daca am numarul elenei pentru ca vrea sa-i ceara un film pe care nu-l gaseste nicaieri. in timp ce cautam numarul, entuziasmata ca pot vorbi despre ceva teluric, i-am spus cit de misto e filmul si ce rol tetramagnific face russo. a plecat grabita si apoi un zimbet foarte cald si iubitor mi s-a adresat: 'de ce iti pierzi vremea vorbind despre vreme? esti mai buna de-atit. esti un om frumos si te iubesc. intelegi iubirea mea pentru tine?' 'ne referim la iubirea de semeni, asa-i?' 'da, TREBUIE sa iubesti toti oamenii, trebuie. eu asa am ales. e drumul meu. nu te oblig sa-l alegi. dumnezeu ne-a lasat liberi. tu iti alegi calea. eu am ales-o. nu pot gresi prin dumnezeu'. ma intrebam ce ar fi facut malina in clipa aia. pentru ca eu incepusem sa simt gazul din lagare, trenul annei, otrava emmei, streangul... nu stiu cui, nu conteaza, ceva ma ucidea si cred ca era plictiseala, iar eu nu eram capabila sa spun stop. nu vreau sa mai aud. sint prea ingusta si constrinsa pentru a purta un dialog cu el, pentru a ma lamuri daca... am vazut ca se apropie baiatul de la bar si ii cere inca o bere si am crezut ca o sa mor acolo, ca ma vor gasi dimineata uscata de durere ca nu am curajul sa pun capat unei conversatii la care nu vreau sa particip, ma intrebam ce s-ar fi intimplat daca as fi fost o persoana importanta, oare mi-ar fi ridicat o statuie, macar un bust, care sa ma infatiseze cu fata distorsionata ca un martir ars pe rug in timp ce e spinzurat si calcat in picioare de o turma de hipopotami, cu o placuta pe care sa scrie 'a murit de buna ce era'? 'nu auzi ce spun, nu?' zimbea. cald. ma iubea. eram seamana lui. TREBUIA sa ma iubeasca. 'scuza-ma, ma gindeam la ce spusesesi mai devreme' m-am gindit ca o sa ma bata dumnezeu ca mint un om care isi iubeste toti semenii. ma intrebam in care din cercuri o sa ma chinui pe veci. speram ca dante doar fabula. vroiam sa fiu malina, sa pot sa spun verde in fata: a. baiatule, religia trebuie sa se manifeste in intimitate. traieste-o in tine, nu o transpira prin subbrat, ca se impute. sau b. dragul meu, ma bucur ca ti-ai gasit calea si zburzi fericit pe ea, eu una mai am de pacatuit un pic si ma duc sa beau o vodca cu baietii mei care discuta despre starea vremii. te pup'. am recurs la magaria care ma salveaza in situatii critice. am sunat pe sub masa la malina si am inchis, sperind ca e pe faza si va suna inapoi. a durat ceva, se spala pe cap. am lasat-o sa ma intrebe de doua ori 'ce e?' ca sa treaca mai mult timp, apoi am facut ochii mari si am zis 'nu se poate... de ce nu m-ai chemat mai devreme daca e asa grav?' ea probabil si-a dat ochii peste cap stiind despre ce e vorba si m-a intrebat 'cit sa te mai tin de vorba?' in timp ce ma ridicam luindu-mi sacul, am spus repede 'vin acum!' am inchis, am scos banii din portofel si am mintit - evident fara contact vizual, imi e imposibil sa ma uit la tine cind te mint - si am tulit-o.

evident m-am injurat a mia oara ca nu-s capabila sa controlez situatia. inghit si inghit in speranta ca tu vei inceta sa imi mai bagi pe git. am cautat mult timp cuvintul care defineste chestia asta. in final mi-am dat seama ca era mai aproape decit credeam. se cheama prostie. si doare.

2

2009-07-06T07:43:00.000-07:00

cind ai aparut la usa mea ma apucasem sa citesc mama noapte. vonnegut zice in introducere o chestie foarte tare, la care ma tot gindesc de-atunci: suntem ceea ce pretindem ca suntem, asadar trebuie sa fim atenti la ce pretindem ca suntem. vezi de ce zic ca totul se leaga? ca nu exista coincidenta? a cita coincidenta sa fie asta, ca toate pe care pun mina au a spune ceva despre povestea asta?

bine, nu ma mai indepartez de subiect. dar sintem pe picior de egalitate aici, stii, nu? ai nevoie de mine - vrei povestea, eu am nevoie de tine - vreau sa scap de poveste. ti-o dau tie.

eu am vrut intotdeauna sa fiu ea. ea a vrut intotdeauna sa fie ea. iti dai seama? eu am fost convinsa ca oricine isi doreste sa fie altcineva, cineva mai bun, mai frumos, mai destept, mai simpatic, mai bogat, celebru, stiu si eu... altcineva. avea tupeu, asta imi toca creierii. avea tupeu sa se cuibareasca peste tata cind isi citea ziarul in fotoliu, chiar daca el zicea ca e obosit si abia a mincat si vrea sa stea un pic linistit. facea ce facea si el zimbea si o lasa sa stea asa cit avea chef. turbam. scrisneam din dinti ca ea reusea constant acolo unde eu dadeam gres constant. stiam ca nu e in regula ce simt, dar nu o priveam ca pe geamana mea, ci ca pe mine traind in afara mea si simtind bucurii pe care eu nu aveam sa le simt vreodata. eu mor cind trebuie sa dau un telefon sau sa intreb pe cineva ceva la un ghiseu; mai bine ramin fara loc de parcare decit sa fac alta masina sa astepte dupa mine pina parchez eu; prefer sa maninc musca din ciorba decit sa atrag atentia chelnarului; prefer sa inghit acelasi rahat la nesfirsit decit sa-ti spun ca nu ai dreptate. intelegi ideea.

o invidiam pentru tot felul de prostii. intr-o zi citea, cind imi zice, 'ce-ti spune tie lethe?' evident m-am simtit a nustiucitaoara de rahat ca iar i-a venit o idee pe care eu n-o pot gasi nici cu lupa. 'uitarea. ma rog, era un riu in hades, oricine bea din el, uita. le-ci-ti-na. ha. o avea legatura?' nu era mare lucru, dar o chichita care in mod normal cind eram cu prietenii, stirnea o discutie misto. ma simteam asa mica din cauza lipsei de idei de conversatie incit ma apucasem sa ma leg de tot felul de ineptii ca sa stirnesc niste discutii. discutii care aveau sa se dezvolte fara interventia mea, eu nestiind cu ce as putea contribui la ele, insa erau practic stirnite de mine si atunci simteam cumva ca in seara respectiva nu am ocupat un scaun degeaba intre prieteni. cind am inceput sa capat cit de cit o constiinta m-am prins ca nu sint in regula. ca sint meschina. ca sint un om mic, invidios, nemultumit, nefericit, vesnic trist, vesnic apatic, un om care se uita in continuu la celular in speranta ca va gasi un apel pierdut pe cind era cu mintea in alta parte. nu ma suna nimeni niciodata. daca nu era ea, nu aveam cu cine iesi in oras. incercasem sa ma apropii de prietenii ei. uram umilinta, si uite... intr-o seara turbam ca ea avea de lucru si urma sa plece tirziu de la serviciu, iar eu faceam 13-14 ca nu aveam stare, vroiam sa ies, nu aveam cu cine. m-am hotarit sa o sun pe ilinca. mi-a spus ca o doare capul, nu stie daca iese. am inghitit in sec si mi-am luat iar inima-n dinti. am sunat la artur. 'baaai, m-as cam uita la un film'. doua ore mai tirziu am sunat iar la malina, mi-a zis 'termin in 10 minute si ne vedem in Paloma, bine?' eram deja cu cheile in mina asa ca doar am sarit in lift si am taiat-o spre circiuma. stiam ca o sa ajung inaintea ei, dar nu-mi pasa, o sa ma prefac ca scriu un mesaj sau vorbesc la telefon ca sa par ocupata pina ajunge ea. evident si ilinca si artur erau deja acolo, cu restul gastii. i-am salutat si am trecut mai departe, m-am gindit repede sa ma duc la baie sa acopar timpul de asteptare ramas. nu vroiam sa ma asez cu ei la masa ca si cind abia asteptam sa ajung acolo. chiar daca asa era. ma umilisera. au refuzat sa se intilneasca cu mine mai devreme, cum i-a anuntat EA ca vine, s-au prezentat. iiiiiiiiighhhhhhh. uram umilinta. de-asta imi puneam pelerina care ma facea invizibila. sa nu fiu umilita. credeam ca orice as face tot sub calciiele celorlalti voi ajunge, uitindu-ma la ei ca la niste gulliveri. doar pareau inalti. nu erau. le judecam fiecare fie de par in parte. nu le iertam nicio grimasa, niciun fir dus la ciorap, niciun pirt, nimic. ilinca nu se spala pe cap. artur avea vesnic unghiile murdare. andreea habar nu avea sa mearga pe tocuri, dar insista. manu ...

in sfirsit... probabil iti inchipui ca-s cu capul. poate sint... oricum, se pare ca am tot timpul din lume sa-mi aduc aminte. asta daca nu te razgindesti si ma lasi sa plec...

1

2009-07-06T01:20:00.000-07:00

'ma vrei mereu linga tine pentru ca eu te iubesc mai mult decit te iubesti tu. de-asta cind nu sint prezenta, te simti dezorientata, te uiti disperata in toate partile, te ridici, te asezi, nu te simti bine cu tine'. mi-a spus asta in timp ce-si picta unghiile de la picioare. parca picta aripi de fluturi, asa delicata era cu corpul ei. n-a ridicat o clipa ochii sa ma priveasca. daca nu as fi fost preocupata in clipa respectiva de glontul dintre ochi, probabil ca ochii mei s-ar fi privit intre ei intrebatori. in cele din urma s-a uitat la mine calma si s-a strimbat, imitindu-mi grimasa de mirare: m-am vazut in oglinda, cu gura cascata - doar ca nu mi se prelingea o dira de saliva, atita lipsea din tabloul penibil - si privire de bovina care tocmai a mincat carne. cum e posibil? cum naiba e posibil sa fim atit de diferite? si-a intins picioarele si a inceput sa dea din ele ca pe marginea bazinului de inot, sa i se usuce lacul pe unghii. cu gestul tipic - delicat - normal - atit de cool - si-a dat parul dupa ureche si a inceput sa-si picteze unghiile miinii stingi.

'intelegi ce-ti spun sau vorbesc la pereti? mm?' cum era posibil? atit de diferite! pina si in poza aia -singura poza in care aparem tunse la fel. si asta pentru ca am vrut sa fac un experiment. identice. atit de diferite. nu doar surisul ei nu-mi reuseste. felul in care isi misca bratele, soldurile. cind incercam sa o imit, ma simteam ca o maimuta. pur si simplu nu-mi iesea.

'sabina! vezi de ce reusesti sa enervezi pe toata lumea? nu raspunzi! lasi omul sa vorbeasca singur, pe urma te intrebi de ce nu te mai baga nimeni in seama. nu ai respect pentru ceilalti. si asta pentru ca nu ai respect pentru tine.' nu-ti inchipui ca a ridicat tonul vreo clipa. era foarte concentrata asupra unghiilor si cum a terminat, a inchis sticluta si a inceput sa-si vinture miinile, privindu-si unghiile in lumina. parea multumita de rezultat. ce-ar fi putut s-o nemultumeasca pe ea? mi-am luat capul in miini si m-am scurs in josul canapelei pina la podea. e ceva ce nu vad, nu inteleg. pentru restul lumii, diferenta intre noi este normala, nu surprinde pe nimeni. nici macar pe vinzatoarea de la supermarketul din colt. zimbeste cind o vede pe ea, stie ca e ea, o intreaba ce-a mai desenat, ii arata caricatura pe care o pastreaza cu drag la locul de munca pentru ca o binedispune. cind ma vede pe mine... ei bine, nu ma vede. am incercat intr-o zi sa o intreb ce mai face. astept pauza de masa, a raspuns intre doua scanari. fara sa ridice ochii spre mine.

'as putea sa-ti dau dreptate, am ingaimat, daca as sti ce naiba inseamna sa te iubesti pe tine. ce presupune asta?' ridicasem glasul, nu ma puteam stapini nici macar acum. 'ca trebuie sa ma uit constant in oglinda? sa verific cu doua oglinzi cum imi sta fusta pe fund? mai ales cind STIU ca-mi sta impecabil? sa ma mingii de drag? ce-ar trebui sa fac?'

'esti ridicola cind faci pe proasta. stii EXTREM DE BINE despre ce vorbesc'.
mi-au dat lacrimile. nu stiam daca de durere, de suparare, de frustrare. gilgiiam si-mi muscam buzele. malina si-a strins genunchii la piept - parca se proteja de mine si asta ma enerva si mai tare. ma privea si cu drag si cu detasare in acelasi timp. 'sabina... hai sa vorbim cu cineva. nu te incapatina. cineva care sa stie sa-ti explice de ce ai starile astea, cineva care sa te indrume, sa te invete cum sa le infrunti, sa le depasesti, sa ajungi acolo unde vrei. merg cu tine, daca de asta ai nevoie'. era absolut constienta de dependenta mea de ea. de fapt, cred ca dependenta asta era numai nevoia de a o studia constant pentru a depista secretul stralucirii ei.

nu cred ca ar trebui sa fiu aici, sa stii, insa trebuie sa recunosc ca nu ma simt foarte rau. sint impresionata, doar e prima oara cind cineva imi da MIE atita atentie. nu ca ar mai avea de ales... dar ca sa-ti raspund la intrebare: nu, n-am urit-o. nici n-am iubit-o, desi ne avem originea in aceeasi fecundare. eu m-am nascut pentru a fi martora la viata pe care mi-o traia altcineva care arata ca mine. un martor neputincios. paralizat. se misca prin semnalele pe care EU le transmiteam creierului. ea se nascuse sa-mi arate cum trebuie traita viata, ca si cum dupa demonstratie urma sa primesc si eu alta viata pentru a o imita. cu toate astea nu o puteam uri. o admiram impotriva vointei mele. vroiam sa pot inchide ochii si sa ma trasport in corpul ei, sa iau friiele, eu, eu sa-mi controlez viata. intrebarea e daca as fi stiut ce sa fac cu ea mai departe. o data ajunsa in corpul ei, trebuia sa-mi asum calitatile ei. m-am gindit ca m-as fi putut preface. ca atunci cind ma tunsesem ca ea si m-am imbracat cu hainele pe care le purtase cu o zi inainte ca sa ma simt in pielea ei. nu ne imbracam niciodata la fel, asta inca din copilarie cind mama ne cumpara chiar si modele diferite de haine, doar sa nu avem nimic la fel. in plus, hotarise cumva ca ea sa poarte mai mult nuante de rosu si galben iar eu verde si albastru.

primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg la tipa de la supermarket. s-a uitat la mine, a coborit privirea ca si cum nu ma cunostea, apoi a ridicat-o iar de parca m-a recunoscut, a mijit ochii si si-a vazut de scanat. niciun zimbet. nicio vorba. mi s-a urcat singele la cap si am plecat fara sa platesc si fara sa iau cumparaturile. in fond, nu pentru ele venisem. m-am dus apoi in Paloma. cunoscutii au dat sa ma salute, dar s-au razgindit in ultimul moment. unii au dat din cap, din politete. parca aveam ciuma. nu-mi venea sa cred. eram identice! identice! cu toate astea mie nu-mi zimbea nimeni, nu se apropia nimeni de mine cu caldura pe care o atragea ea. m-am facut ca ma uit dupa cineva, apoi am plecat repede, mi-era sa nu apara sa ma gaseasca in hainele ei, imitind-o. nu stiu ce-ar fi facut. mi-era teama sa nu ii stirnesc mila. m-am cutremurat la gindul asta si am grabit pasul spre casa. m-am aruncat sub dus si imi venea sa musc din gresie. NU INTELEEEEEEEEEEEEEEEEEG NU INTELEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEG

cind a ajuns acasa, m-a gasit citind. ma calmasem. s-a uitat lung la mine si s-a incruntat

'banuiesc ca ai vrut sa joci o festa', a zis, lasindu-si geanta pe jos si incrucinsindu-si bratele. se uita la mine cu capul plecat intr-o parte, pe sub breton. ma certa. cel mai tare ma enerva ca nu puteam sa deschid gura. sa ii spun ce ma doare. sa o fac sa inteleaga, ca apoi sa-mi poata explica si mie. taceam milc si intestinele mele se crosetau intre ele, formind un streang pentru fiecare organ in parte. parca se uscau toate in mine si se ingreunau, sa simt si povara lor, ca nu-mi era indeajuns. ce? crezi ca e usor? ca fac pe victima? hahaha. uite ce-i, nu am dorit nimanui raul, insa tie ti-as da o zi din cele traite de mine.

m-am simtit infiorator de prost si cu toate astea infinit mai simplu decit o ora mai tirziu cind am vazut ca intra in baie sa-si schimbe culoarea parului. chiar nu suporta sa seman cu ea. mai mult, si-a tuns si suvitele pe care i le admira toata lumea si pe care tocmai le adoptasem si eu. nu era nervoasa. facea doar ce trebuia facut. era unica si parea sa munceasca zilnic pentru a-mi demonstra asta. nu o facea pentru ca nu ma placea. ci pentru ca se placea prea mult pe ea. si pentru ca vroia o imagine doar a ei.

nu fi stupid, n-as fi fost in stare s-o omor
---------------------

happy go non-smokin

2009-06-29T01:25:00.000-07:00

fara exceptie, am admirat mereu oamenii care au trecut de la fumatori la nefumatori [oare de ce...] si m-am bucurat pentru ei asa cum m-as fi bucurat daca o faceam eu. poate nu i-am felicitat neaparat, dar macar nu am spus faze de genul 'hai sa vedem cit te tine', ' cam salivezi dupa una, nu?' etc. nu. pentru ca este de ordin scatologic sa faci asta. de ce scriu postul asta? pentru ca mi s-a sculat parul in cap. altfel probabil nu ar fi aparut niciodata.

pe 25 iunie - stiu, extrem de recent in opinia majoritatii pentru a ma ridica in picioare si a ma anunta nefumator - am stins ultima tigara cu gindul fuck! where was my mind? am hotarit sa nu spun nimanui o vreme, crezind ca un copil tembel ca voi face o surpriza celor care vor observa, de parca de asta avea nevoie lumea, surpriza ca io nu mai fumeaza. am facut exact ca atunci cind eram mica si dadeam lovitura: am asteptat ca cineva sa vada [daca nu, urma sa trag timid de o mineca, uite, eu am facut asta, nu te asteptai, nu? si celalalt sa ma ia in brate si sa-mi spuna, bravo, fata!] ca apoi eu sa chicotesc fericita ca faptele mele bune nu trec neobservate. s-a intimplat altfel si m-am ofticat. nu ca s-a intimplat altfel. ci ca reactiile au fost cacacioase, de copii infumurati care dau cu batu-n balta linga sosetele tale albe. multumesc exceptiilor: celui care nu s-a mirat si celei care m-a felicitat.

si raspund intrebarilor din public

- ma simt excelent si fizic si psihic
- nu tinjesc nicio clipa dupa niciun fum
- nu te invidiez cind te vad cu tigara in mina
- nu ma uit in alta parte sa nu te vad fumind
- nu am nimic cu tine, fumator ce esti :D
- ies in continuare in circiumi cu aceiasi fumatori care-mi sint dragi - chiar daca unii dintre ei asteapta sa-mi demonstreze ca 'n-o sa dureze' - si serile decurg la fel
- nu simt niciun gol
- nu-mi vine nici sa fac ceva cu miinile, nici sa bag ceva in gura constant

si pentru ca iubitu meu zice sa am mai multa incredere in mine de una singura, adica sa nu mai astept si increderea celorlalti, ma felicit pe aceasta cale ca sint cea mai tare din parcare, imi acord premiul pentru cel mai miserupist nefumator in ce priveste scepticismul bulangiilor fata de decizia mea care are a face doar cu mine, ma pup pe frunte de fata buna ce sint si imi ofer medalia de coolest girl i've ever been!

ura!

Lilith is her name

2009-06-26T02:35:00.001-07:00

in gradina cu nuci verzi

2009-06-26T00:35:00.000-07:00

ficusul tresarea de cite ori se apropia cineva pe alee si alerta petuniile.

- acum, acum chiar ca vine.
- crezi? crezi?
- alarma falsa. va spun, am niste emotii. n-as vrea sa vina din senin inainte sa apuc sa fac dusul. n-as putea sa primesc un nou-venit asa murdar. ce asteapta cucoana asta sa vina cu stropitoarea?
- s-a asezat ca de obicei pe marginea fintinii si se oglindeste in apa.
- terminati cu prostiile astea, v-am spus de nenumarate ori ca nu asta face. e oarba.
- aiureli. isi aranjeaza parul in oglinda apei. se priveste. niciun dubiu.
- parca se uita cineva la ea. mai bine ar veni sa ma spele, ca apare acum nou-venitul si ma fac de ris, plin de praf cum sint.

petuniile isi dadura ochii peste cap. ficusul din turcia era convins ca si-a trait copilaria intr-un amfiteatru al facultatii de arte frumoase din paris si de cind a aterizat in gradina lor, numai figuri pe frunzele lui. tinara de linga fintina intoarse privirea si se adresa unei persoane nevazute:

- ai si venit?

ficusul isi dadu cu frunza peste frunte.

- iar vine fraierul asta... tipul care ia bataie la sah.

petuniile s-au apucat sa-si pudreze pistilul plictisite. din cind in cind ridicau ochii la unison sa se uite la fraierul cu ochii vineti si buzele umflate. una din ele, insa, stranuta luata prin surprindere si dadu alarma:

- el a adus nou-venitul!!!

ficusul se cutremura de oroare ca a ramas prafuit si scrisni nemultumit, insa inghiti numaidecit in sec vazind cum se apropie, cu incetinitorul parca, el. sau ea. hei, la asta nu s-a gindit. daca o fi o ea? tinarul cu ochi de panda se opri in dreptul lui si anunta solemn:

- aici va sta.

ficusul era asa emotionat ca uita de praful de pe frunze si incepe sa le tremure usor de bucurie. intr-un ghiveci pe jumatate din al lui, o tinerica suberba cobori ca o boare si fu depusa chiar linga el. tinarul batut la sah isi puse miinile in sold si se adresa oarbei care se oglindeste in fintina:

- ii place lumina si cit mai multa apa.

ficusul se uita curios la vecina lui:

- iarta-ma ca te deranjez, dar nu stiu ce esti...

vecina lui nu spuse nimic vreme de un minut. apoi o giza ii gidila tulpina urcind spre una din frunzele bizare, nemaivazute in gradina asta. zdrang! 'frunza' s-a inchis prinzind giza inauntru.

- venus... venus flytrap... spuse cu cealalta gura.
- aaaaaa! tipa ficusul. giza aia venea cu vesti la mine! ce-ai facut cu ea?
- pe ce lume esti? tocmai m-am prezentat...
- te-oi crede tu afrodita, dar giza aia...
- e delicioasa. daca nu s-ar mai zbate atit... si ma cheama venus. venus flytrap
- ce sa zic, soptira petuniile, are nume strain...
- taci, fata, cine stie de ce-i in stare...

petuniile se cutremurara in briza, ficusul uita de praful care-l sufoca si se pleosti trist ca are o vecina criminala, iar nou-venita ramase nemiscata pentru ceilalti, golind de seva insecta nefericita care-i cazuse prada. nu-i era rusine de menirea ei. atit stia sa faca - pe linga a fi frumoasa - si isi administra zestrea cu cap. prea multa morala strica.

veciniada

2009-06-24T00:49:00.000-07:00

stateau amindoi in pat si se uitau tacuti spre tavan, incercind parca sa patrunda cu privirea dincolo de podeaua vecinilor. se auzea din cind in cind cite un vaiet, apoi hohotele de plins zguduiau noaptea, apoi vocea ei care intreba ca un robot stricat 'unde pleci unde pleci unde pleci?' vocea lui nu se auzea deloc, ori era acoperita de plinsul ei, ori poate de urletele ei, ori sparta pur si simplu de obiectele care se sfarimau apoi de podea.

- parca-l vad, zise subvecina, in timp ce ea urla, el isi face bagajele.
- hmm... facu subvecinul.
- saraca.

de sus se auzi o usa izbindu-se si o armata de picioare -nu, erau doar doua - calcau podeaua mai-mai s-o strapunga. apoi un urlet: nu plecaaaaaaaaaaaa

- ma, dar e si isterica, zise subvecina. cine naiba face in halul asta? si cine naiba sta linga una ca asta... probabil pleaca la amanta...
- sa pun muzica? intreba subvecinul.
- mda, e penibil. si inchide usa balconului.

subvecinul se ridica si se duse sa dea drumul la muzica. intre timp de la etaj, in dreptul balconului incepura sa zboare obiecte. subvecina se duse sa inchida usa, cind zari pe marginea balconului ei un ceva de culoare ciclam. intinse mina timid sa-l impinga mai departe, dar curiozitatea ii trase mina inauntru cu obiect cu tot.

- ia uite ce chiloti poarta...

apoi isi dadu seama ce are in mina si ii azvirli peste balcon scirbita.

- ma duc sa ma spal pe miini.

si inchise usa la balcon. se intoarse din baie si se aseza iar in pat, deschizind cartea.

- in filme ele arunca lucrurile lor... de ce si-ar arunca cineva proprii chiloti?
- poate erau ai lui.
- ciclam? cu ata-n fund?
- de ce nu? crezi ca noua ne place sa ni se vada marginea chilotilor prin pantaloni?
- ... glumesti... glumesti, nu?
- ce muzica vrei sa asculti?
- spune-mi ca glumesti, iubitule... uite-te la mine...

subvecinul se intoarse cu miinile in sold si ridica din sprincene.
pauza. pauza lunga. ea ii cerceta privirea cautind gluma, asteptind risul. acesta nu se produse.
subvecina inchise cartea si o puse deoparte fara sa-si ia mina de pe ea. el tot nu zicea nimic si nici nu avea de gind. isi aprinse o tigara si cu ochii in scrumiera se aseza pe pat si isi lua cartea lui. ea il urmari cu privirea pina cind simti un gol in stomac.

- iubitule?
- ceeeee?
- cum ce? a fost o gluma, nu?
- da, a fost o gluma.
- minti.
- bine, mint.
- spune-mi!
- ce??
- adevarul!
- care adevar??
- despre chiloti!
- nu tipa, te rog...
- NU TIP!
- ba tipi...
- spune-mi!

el lasa cartea intr-o parte si mai trase un fum de tigara. se uita spre ea fara sa spuna nimic. inexpresiv aproape. ea isi duse mina la burta, golul dinauntru se marea si o rodea. intr-o clipita, arunca patura deoparte si se arunca precum o vijelie spre dulap. arunca usile deoparte si trase un sertar afara. incepu sa azvirle boxerii colorati peste umar cu o viteza peste limita normala. apoi puse frina brusc si neapasind ambreiajul, tot corpul i se zgiltii de soc. cu doua degete, ca o penseta, apuca un obiect pe care il ridica aproape de ochi. il strinse in pumn, apoi se uita la fundul sertarului si penseta mai apuca un obiect similar, mov. ametita, se intoarse cu fata spre camera si cu ochii la obiectele culese se indrepta cu pasi mici, inceti, spre balcon. intinse mina si le dadu drumul. de afara, se auzi vocea unui barbat

- hei, astia nu-s ai mei...

2009-06-23T00:55:00.000-07:00

sinfest

poveste de trezit copii

2009-05-30T11:01:00.000-07:00

azi dimineata cind am calcat gindacul din hol, am ramas o vreme, fara pic de mila, cu ochii lipiti de bocancul sub care murea. m-am intrebat de ce simt nevoia sa nimicesc creaturi care ma deranjeaza. nu-mi placi, te calc in picioare? te ucid? din locul in care ma aflu acum e atit de putin important motivul. perspectiva e inedita, o viata cauti s-o afli, apoi ti se rupe. esti total desprins de orice context si nu simti nimic, nici dor de simtire nu-ti e.

n-au trecut probabil decit niste ore de cind s-a intimplat, dar timpul prezinta la fel de putin interes ca orice altceva aici. in final mi-a placut cum s-a petrecut totul. am apreciat ca o piesa de teatru regizata de un student. hei, e tinar, s-a descurcat de minune, de-aici ii va merge ca la carte. regizorul in cazul asta a fost de fapt un grup. nu stiu care a avut initiativa, insa toti au contribuit la sceneta, prietenii mei si citeva cunostinte.

eram dupa o zi de umblat de colo-colo, cautam un apartament si nu era chip sa ma multumesc cu nimic. ma dureau picioarele atit de tare incit m-am descaltat din lift si senzatia la impactul picioarelor goale pe cimentul rece a fost orgasmica. nu ma gindeam decit litrul de apa pe care urma sa-l dau pe git si am bagat cheia in usa izbindu-ma de ea sa se deschida mai repede. in prima faza nu am observat nimic si m-am infipt direct la robinetul din bucatarie din care am tras apa ca din furtun. apoi am auzit niste fosnete si m-am oprit sa ascult mai bine. era cineva in casa.

am inghitit in sec si m-am uitat in jur. ce arma sa apuc? doar nu eram intr-un film sa pun mina pe cutit. am scos telefonul repede si am scris un mesaj Henei: 911 apt urg. l-am trimis si o secunda mai tirziu am auzit sunetul mesajului primit. alaturi. in sufrageria mea. apoi vocea Henei: sint aici. am rasuflat usurata si m-am dus spre sufragerie. am ramas cu gura cascata si singurul lucru la care m-am gindit a fost ca oamenii astia mi-au pregatit o petrecere surpriza fara sa fie ziua mea. camera era plina. cei mai apropiati prieteni si citiva cu care avusesem vagi contacte. ce naiba faceau toti aici? cum au intrat?

- wow. sint impresionata, dar care-i faza?
- evident avem o surpriza pentru tine, a zis Hena. sezi, ce-ai intepenit asa?

mi-a intins un pahar si mi-a facut semn spre fotoliu. m-am uitat crucis, mi-era imposibil sa intrevad ceva, iar dupa mutrele lor chiar eram putin stresata. m-am asezat si aroma din pahar m-a cutremurat de placere.

- nu pot sa cred, socata! am facut ochii mari spre Hena bucuroasa. era singura care stia ca e bautura mea preferata, dar ca din pacate o beau o data la citiva ani. ea zimbea in timp ce eu gilgiiam socata pina la fund. era asa rece ca mi-au explodat sinusurile.
- ia, avem o gramada.
- care-i ocazia totusi? va dati seama ca m-ati blocat.

s-au uitat unii la alti, apoi iar la mine fara sa spuna nimic. incepea sa ma doara capul, dar nu lasam socata de la gura, oricit de rece era. dupa doua pahare, imi masam sinusurile cu o mina si timpla dreapta cu cealalta. am crezut ca-i de la oboseala, nu era prima oara cind ma lua ameteala. incepeam sa vad tulbure, iar ei ma priveau fara o vorba. incet, putinii care stateau jos, s-au ridicat sprijinindu-se de diverse piese de mobilier, cu miinile incrucisate, toti. Hena a binevoit sa ia cuvintul, adresindu-se celorlalti:

- pai, sa incepem, o sa dureze ceva.

nu ma mai puteam concentra. jugulara mi se zbatea sa tisneasca din git si nu-mi simteam miinile si picioarele.

- se pare ca si-a facut efectul, mormai Deni. pai, uite care e ideea, noi consideram de ceva vreme ca e momentul sa-ti incetezi existenta printre noi. ai un numar maxim de puncte negre admise si nu te mai toleram.

- huh? ce-i asta, camera ascunsa? am intrebat in reluare.

Deni a ignorat intrebarea mea si a continuat calm.

- cu Hena ti-ai luat cele mai multe puncte cind ai ramas cu Tone in club dupa plecarea ei. tu zici ca nu s-a intimplat nimic, dar una peste alta, nici nu ne intereseaza. nu se face, punct. restul de puncte negre le-ai inscris cu fiecare dintre noi. mie mi-ai scos ochii ca nu ti-am imprumutat banii aia, Adei nu i-ai spus ca boul ala o insala desi stiai chiar de la el, Manu a aflat ca ai povestit la mare experienta lui cu Nina, simbata trecuta ai zis ca nu vii cu noi la breaza ca nu ai bani, iar Geo te-a vazut in club spalindu-te pe cap cu coctailuri. continuu, sau ai inteles ideea?

- cred ca glumesti. ti se pare vreodata ca-mi bat capul cu chestii de felul asta? daca ai o problema, vii si o discutam, nu pretinzi ca sintem ok si imi vomezi in cap dupa.

- asta e alta chestie pe care nu o mai toleram. te crezi superioara noua.
- presupunind si asta, ce-are sula cu prefectura? deja imi ieseau ochii din cap de durere si imi venea sa vars.
- vezi? asta e replica? cine naiba te crezi sa ne vorbesti asa?
- tu cine naiba te crezi sa vii in casa mea si sa faci pe nemernicul cind aseara faceam amindoi misto de Hena?
- deocamdata e rindul tau, lasa-ma pe mine.

m-am uitat spre Hena.

- stai ca m-am prins. ma judecati. aveti deja verdictul?
- evident, zimbi Hena. doar nu crezi ca pierdeam tot timpul asta. probabil nu ti-a trecut prin cap vreodata ca o meriti, dar in final toti sintem judecati pentru ce facem. fiecare chestiuta in parte se noteaza. te apreciem pentru cele bune, dar nu le toleram pe cele rele. e simplu.
- i-ai zis lui Tone ca ti-ai tras-o cu Manu?

ceilalti s-au privit intre ei in momentul de liniste, dar au revenit la mine.

- dupa cum zicea Deni, acum e rindul tau. al meu va fi alta data.
- stai sa inteleg, adica urmeaza sa ne judecam toti intre noi, asta e jocul? care-i timpitul care l-a inventat?

mai aveam un pic si lesinam. Deni s-a apropiat si mi-a ars o palma.

- nu ma intelege gresit, acum poti spune ce vrei, dar nu vrem sa lesini. trebuie sa fii pe faza.
- si-apoi n-ai inteles, spuse Hena. urmeaza sa ne judecam noi cei ramasi, tu iesi din joc in seara asta.
- ma excludeti din societate? am apasat silabele in timp ce pufneam in ris. camera se invirtea cu mine si toti aratau atit de penibil, oameni cu care mi-am petrecut ani si ani, pareau niste actori prosti care isi iau rolul in foarte serios. hena rise.
- intr-un fel, da. mai precis te excludem. atit.

am ridicat ochii spre ea incercind un rinjet diabolic care nu stiu cit mi-a iesit, cert e ca am vomat inainte sa apuc sa ma ridic. nu ca as fi putut. nicio reactie in jur, nici macar de scirba. doar Hena si-a tras piciorul murdarit.

- bine, mes amis, ce vreti de la mine? va pot oferi boii de la bicicleta, am zis si mi-am lasat capul sa cada de canapea.
- vroiam doar sa iti expunem situatia inainte. sintem oameni maturi, ar fi fost penibil sa te omorim pe furis, ce naiba.
- ah... ma omoriti...

nu stiu daca in momentul ala ma mai intrebam daca vorbesc sau nu serios. cred ca eram deja cu un picior in groapa. am dat sa intreb cum au de gind sa o faca, dar mi-a picat fisa. o facusera deja. am vrut sa mai deschid o data ochii sa ma uit la ei, dar mi-am dat seama ca nu merita efortul. in clipa aia era un efort sa mai respir, insa simteam cum se rezolva si asta, trageam aer din ce in ce mai rar. mai auzeam vag cite ceva

- ti-am zis sa nu-i dai atit. acum ce-i faci? se duce prea repede.
- tu mi-ai dat doza, crezi ca am mai facut asta?
- lasa ca n-a fost asa rea s-o mai chinuim
- cu toate astea pe ea am ales-o prima. data viitoare o sa stim ce si cum.
- sint curioasa cine va fi urmatorul. si cind.
- puncte adunam constant, nu e ca si cum o sa ne plictisim asteptind.

de-aici filmul s-a rupt si pina de curind nu stiu pe unde am fost. probabil sint singura care stie cel putin cine va fi urmatorul. intre timp am treaba, n-am timp de ei. ma grabesc sa zac in nestire asteptind si gindind si simtind nimicul. sa fi cunoscut starea asta inainte, as fi militat in favoarea sinuciderilor si omuciderilor. e atit de nimic, incit nici nu conteaza daca se cheama Bine sau Rau

blow my job

2009-05-28T05:25:00.000-07:00

intreaba-ma ce mai fac

2009-05-25T03:15:00.000-07:00

eh... plingeam de mila copiilor care muncesc mai ceva ca adultii. termina scoala, incep meditatiile, cursurile de... si de..., pin' la 4-5 tot trag ca fiarele sa multumeasca parintii dornici de progenituri intelectuale. toata tevatura asta e o pregatire pentru magaria care te asteapta mai departe. pedalat la deal pina-ti scuipi plaminii, dupa care ficatul si alte organe futile. in cele din urma ramii o carcasa multumita ca ai facut ceva in viata

booon... faptul ca ai ajuns adult nu te scuteste de lectii si teme. iti iei delicat una-n fata, dupa care te duci si-ti faci tema sa vedem ce-ai inteles din asta. pina-nveti, 'ti-ar capu' sa-ti fie. rezonabil, sa zicem. ce te faci insa daca nu-ti convine lectia? daca tu esti construit sa faci picioare de pat si-ti place de mori sa mesteresti la ele, dar vine nea vasile si-ti spune, mai baiete, ia de invata cum se planteaza cartoful, ca nimeni nu vrea picioare de pat... tu o tii pe a ta, dar vine si nea georgica si-ti sugereaza acelasi lucru, si desi il ignori si pe el, te trezesti curind cu tot poporul care scandeaza in gradina ta: planteaza cartofi, planteaza cartofi! si te uiti amarit la pancartele cu cartofi rinjitori si pleci capul predindu-te. pai sa ma apuc de plantat cartofi in cazul asta, ca altfel nu vrea nimeni nimic de la mine, iti zici. curind inveti cum se face treaba si vezi si rezultatele multumitoare. dar cind te intorci acasa, te uiti cu jind la picioarele de pat si oftezi de necaz. sa-mi trag una, tot ce vor ei am ajuns sa fac. nu-i nimic. poate in viata urmatoare...

pam pam

ps fac bine, btw

songs of innocence and songs of experience

2009-05-09T03:47:00.000-07:00

The Clod and the Pebble

``Love seeketh not Itself to please,
Nor for itself hath any care,
But for another gives its ease,
And builds a Heaven in Hell's despair.''
So sung a little Clod of Clay
Trodden with the cattle's feet,
But a Pebble of the brook
Warbled out these metres meet:
``Love seeketh only Self to please,
To bind another to Its delight,
Joys in another's loss of ease,
And builds a Hell in Heaven's despite.''

dupa ce-am vazut the golden compass [film facut dupa primul volum din trilogia 'his dark materials' a lui pullman] daemonul meu [haha, numai cine stie cunoaste] s-a relaxat pe canapea si a zis 'aici e de noi, naked'. e una din putinele carti din care nu as mai iesi, nu doar datorita fantasticului, ci si pentru ca in lumea asta se confirma principiile in care cred: nu exista coincidente, totul se intimpla cu un scop, in momentul in care ti-ai facut treaba... you're gone, baby. adica sintem aici cu un job pe care trebuie sa-l facem bine, ca altii sa-si poata face jobul lor s.a.m.d. personajele circula in nenumarate universuri si lumi care seamana cit de cit intre ele cu ceva diferente. par example, intr-una din ele sufletul tau [daemon] e in tine, in alta e in afara ta si are forma unui animal. not that easy. daemonul copiilor isi schimba frecvent forma, de la giza la tigru or whatever, in functie de starea pe care o traieste copilul. cind ajungi in faza adult daemonul ia o forma pe care nu o mai schimba si te cam reprezinta, fie ca-ti place, fie ca nu. copilul-minune, lyra, intreaba 'ce faci daca nu-ti place forma pe care s-a setat daemonul tau?' raspunsul e ceva de genul pai, ce sa vezi, nu rezolvi nimic daca te 'nervezi, asa ca, cu cit te linistesti mai repede in privinta asta, cu atit mai bine pentru amindoi. multumeste-te cu ce esti, nu? ca alt suflet nu mai primesti. intr-o lume paralela adultii sint urmariti de spectres care ii prind si ii devoreaza de suflet, lasindu-i indiferenti la orice se intimpla in jurul lor. brrr. copii nu sint atinsi, nu reprezinta interes pentru creaturile malefice care se hranesc cu dark matter, nu de alta, dar pe ei nu-i intereseaza prea mult lumea materiala. so, [pe scurt, ca povestea e prea lunga, detaliata si frumoasa si merita citita cu tot ce ai nevoie - mincare, tigari, apa - linga tine, ca sa nu te ridici din pat] totul se reduce la ce scria blake acu' vreo 3 secole: songs of innocence and songs of experience. diferenta intre a zburda vesel pe pajisti cu fluturi galbeni si a fi halit de ceea ce stii si vrei sa stii mai departe. materie. bleah.

p.s. poezioara lu' blake nu are legatura in cazul asta cu cartea, dar e una din preferatele mele [hei, am luat 10 la referat]. e din songs of experience dupa cum se vede...

his dark materials

2009-05-07T05:31:00.000-07:00

i had a dream, joe

2009-04-21T04:13:00.000-07:00

se facea ca aveam o discutie parasomething cu un necunoscut care incerca sa-mi explice ceva biblic legat de mersul lui Isus pe apa. iar eu ii replicam ca mersul pe apa e o metafora legata de constiinta. grija mea in vis era sa scriu neaparat un post despre discutia asta pe care evident nu mi-o amintesc si chiar incepusem sa scriu, dar cind am dat enter postul a aparut pe un blog nou [fresh start?]. cert e ca povestindu-i lui weebzam am ajuns la concluzia ca-s mai desteapta cind dorm. cumva cred ca stiu asta de cind m-am nascut, intrucit trag la aghioase cu o placere bolnava. pitic fiind, cum ma trezeam fugeam cu visul intre ochii strinsi la bunica sa-mi dezlege tainele lui. acum apelez si eu la dictionare de specialitate si mai nou caut in mine, doar ca harababura nu-mi permite sa deslusesc prea multe. oricum sint mindra ca nu mai visez urit. anyway. ceva ma trage pe mine sa cred ca starea de vis e o alta realitate cit se poate de reala, formata dintr-o baza de date uriasa, la care avem acces permanent. probabil tine de self-control sa obtinem datele si sa ne intoarcem cu ele intacte cind ne trezim. mai departe, scrie-n carte. si probabil scrie ca pentru a accede Baza de Date tre sa ai si o curatenie de care dispui in lipsa mizeriilor pe care le inghitim constant la fiecare tigara si sticla de bere. ma rog, io n-am fumat o bucata si alcool n-am ingurgitat de niste saptamini, si se pare ca nici n-o sa mai. impotriva vointei mele, sa ne intelegem. mi s-a acrit de ceai de codita soricelului [e amar, nu acru, but whatever] si de suc de portocale sau limonada. ce atitea vitamine? un screwdriver e deja creme de la creme si probabil o sa mai beau de revelion. tigarile-mi plac, nu le las. deocamdata. ma fac cuminte doar cind sint amenintata serios. si daca o tin asa, o sa fiu la fel de curata ca atunci cind m-a facut mama. sa vezi atunci vise. crystal-clear. guru ma fac.

p.s. aj vrea sa vreau ceva.

2009-04-21T02:01:00.001-07:00

nu crede tot ce gindesti

operatia a reusit, pacientul a murit

2009-04-14T01:16:00.000-07:00

singura chestie pe care am retinut-o din zeitgeist II [despre care nu e vorba aici] a fost: "cum as putea sa stiu daca chirurgul imi scoate rinichiul pentru ca trebuie sau pentru ca vrea sa-si cumpere yacht?"

iat-o pe naked, care disperata de misterele medicinei, ia detestata decizie de a ocupa masa de operatii. desigur, nu inainte de a consulta citeva somitati pentru a compara diagnosticul, insa avind in vedere ca acesta a fost pus de TOATE halatele albe mai sus mentionate, naked a suspinat si s-a supus, cu gindul ca in curind o sa zburde in voie pe tarimul de basm al nedurerii. tinuta de mina de cei 7 pitici [nu i-a numarat, zice si ea], mi se lasa mindra invadata de instrumentele de reparat. nu mica-i fu mirarea cind se destepta sa afle ca halatele albe s-au scarpinat in cap cautind si negasind motivul pentru care facusera 3 gauri in ea. ce au gasit nu necesita in nici un caz sfirtecare, insa halatele albe si-au spus ca daca tot au cheltuit atita anestezic, ar fi bine sa faca ceva acolo si s-au jucat ca-n studentie cind faceau practica pe cadavre. au inceput sa mute si sa intoarca de pe-o parte pe alta, luind o mostra de control: " vestea buna sau vestea proasta intii? vestea buna e ca am tot cautat obiectul cu pricina, dar nu l-am gasit, insa ta-daaa, ceva tot am gasit noi. vestea proasta e ca ce am gasit e ireparabilo-incurabil". de-aici comunicarea a continuat telepatic: " deci m-ai sfirtecat degeaba? o sa am aceleasi dureri pentru care am venit aici sa scap" "erm... da" "ai gresit, dar nu o sa-ti asumi raspunderea" "erm... da" "iar eu n-o sa ma razbun pentru ca am fost invatata ca nu rezolv nimic, nu?" "erm... da". naked isi privi neputinta de reactie si mai suspina o data. isi privi gaurile din burta cu un ochi si le accepta. erau si ele ale ei.

carevasazica

2009-04-07T06:00:00.000-07:00

A.S. fun on my expense, da? lasati-ma-n pace

my will

masina ramine en famille, bine?
cartile le impart intre punga si cintareata;
banda de alergat i-o dau lu cristi
aparatu foto se duce la kit
jucariile ... fara doar si poate, octavian
laptopul il iau cu mine, ca n-am apucat sa-l folosesc prea mult
facturile si taxele ... hm... oare cui as putea sa le las? im thinking... neh... im still thinking

ah, biletul de la depeche! sa-l las... sa-l iau... daca nu ma hotarasc pina miine, il gasiti in singurul sertar din camera. da' asteptati pina joi, poate revin

ce-am mai ris

naked as we come by weebzam

2009-04-06T03:56:00.000-07:00

umbra

2009-04-03T01:57:00.000-07:00

am transpirat brusc si am inceput sa alerg. in timpul asta am scos telefonul si am sunat sperind nu ca o sa capat salvarea, ci ca macar nu o sa mor singura. cum a raspuns, am strigat gifiind

- asculta-ma! nu stiu ce mi se intimpla, dar daca nu ma mai vezi, afla ca sint urmarita de umbra mea

-... cum ti-ai facut tu timp de glume...

- nu fi idiot! s-a desprins de mine, a ramas in urma o vreme, acum alearga mai repede decit mine!

- sa fie lumina de vina?

- nu fi idiot! isi lungeste miinile spre mine!

- iluzie?

-nu fi idiot! palmele s-au largit cit umbrela!

- erm... iluzie?

- nu fi idiot! a inceput sa ma traga inapoi!

- oboseala, te aud cum alergi

- nu fi idiot! oboseala m-ar opri, nu m-ar face sa merg cu spatele

- atunci opreste-te

- esti idiot! ma absoarbe!

- e doar o senzatie

am mai auzit doar urletul meu in timp ce mi se dezintegrau atomii, incepind de la picioare. l-am auzit si dupa ce capul mi s-a spart intr-o infinitate de particule care s-au imprastiat subit in patru zari. abia acum mi s-a dezbracat constienta si vad. totul e informatie. informatia poate fi extrem de periculoasa daca ajunge intr-o constienta nepregatita pentru ea. sa fi trait acum, lectia pe care as aprofunda-o ar fi tacerea. norocul lui ca nu m-a luat in serios. si-ar fi pierdut mintile

enjoy de silence

2009-03-20T02:30:00.000-07:00

i used to hate being cold, but ever since i've entered this cave... the warmth is sucking my breath out. i can't see anything in this darkness, i can only hear myself holding my breath. yet i can sense another being close to me. it feels like a female and im facing her back. i do nothing but spend my time watching in her direction. she cries when awake, sighing her soul out when asleep. i hear her turning only her head towards me, opening her mouth to speak. she says, "stop staring at me". i ask "how do you know im watching you?" she answers: " i used to hate being cold, but ever since i've entered this cave... the warmth is sucking my breath out. i can't see anything in this darkness, i can only hear myself holding my breath. yet i can sense another being close to me. it feels like a female and im facing her back. i do nothing but spend my time watching in her direction. she cries when awake, sighing her soul out when asleep. i hear her turning only her head towards me, opening her mouth to speak. she says, "stop staring at me". i ask "how do you know im watching you?" she answers: " i used to hate being cold..."

THE MALLOREON

2009-03-18T09:11:00.000-07:00

the prophecies are playing a game and we all have to follow the rules - even if we dont know what they are. finding [...] is my job and they're not going to let me evade it by getting somebody else to do it for me

cartea asta, pe linga faptul ca e foarte funny & smart, imi arunca in ochi din cind in cind diverse spuse care mie-mi suna a Adevaruri. ma da pe spate cu niste chestii extrem de simple aparent, dar care in realitate sint un fel de legi din 'cartea cartilor' pe care probabil am citit-o undeva cindva, in alta dimensiune. dau in esoterism, dar pe mine ma trimite la cronica akasa [dont go there, n-o sa va placa explicatia]. cert e ca uneori am nevoie de niste informatii care ajung la mine in diverse forme - pe unele le vad, pe altele nu, ca nu sint pregatita pentru ele probabil. intilnesc un om care vorbeste aparent nonsensuri sau dau peste o carte in care gasesc - printre sute de pagini plictisitoare - o fraza de la care nu-mi pot lua ochii. asta mi se intimpla de cind am inceput questurile lui eddings. stiu ca am de facut lucruri, dar nu stiu care sint alea. le fac fara sa stiu, uneori gresit, pentru ca altfel nu ar avea de ce sa se repete niste scenarii. totul se reduce la do it well si treci examenul, promovezi clasa, absolvi scoala - adicatelea evoluezi, da? boooooooooon. acuma, vin eu si ma intreb, fata draga, ce pana mea faci tu gresit de ai buba naspa? pai stai, cautam in vise - ce gasim? pe tata [care de cind a murit m-a iertat pentru cel mai sinistru lucru pe care il poate face un copil parintelui si despre care mi-e mult prea rusine sa vorbesc, iar aici trebuie sa ma iert singura cica], un magar ciopirtit si muribund, fosti colegi de scoala, acte homosexuale intre prieteni si prietene despre care nu stiu sa fie in zona vesele, si accidente. nu descifrez. mai departe. dau filmul inapoi si cercetez cit de amanuntit imi permite memoria si vointa [din pacate] si incerc sa gasesc patternuri. pai buba a inceput sa se manifeste cu ceva ani in urma si de-atunci viata mea a fost mult prea haotica [impotriva vointei mele] ca sa imi dau seama ce si cum. am schimbat singurul lucru pe care STIAM ca-l fac gresit si cu toate astea, buba s-a extins. ce presupune o operatie? taiat, scos sau/si reparat. aha! deci transpusa in termenii in care gindesc eu, se presupune ca am de eliminat/reparat ceva major. si stii care-i culmea? ca e prima oara cind putin imi pasa de privirile critice la adresa emisiunilor mele. iaca. cred ca dincolo de ce vedem si traim in forma asta, sintem mult mai mult si ignoram asta. rezulta buba. caci nu poti sa bagi capul in nisip atunci cind nu iti convine ceva. nu poti face puf de cite ori ti-e lene sa rezolvi o problema ca ea sa se rezolve de la sine. pune mina si munceste la tine. construieste-te caramida cu caramida. zise ea si se plictisi

superstitia aduce nenoroc

2009-03-16T01:50:00.000-07:00

nu stiu multe, dar stiu ca tot ce gindim in raport cu tot ce ne inconjoara se propaga pe o raza uluitor de mare in jurul nostru. si simt ca gindurile mele influenteaza atitudinea si simtirile celor din jur. si tot ce fac se intoarce intr-un fel sau altul la mine, in diverse forme de calitatea gindurilor pe care le-am emis.

memoria imi joaca feste destul de des si ma trezesc de multe ori ca trebuie sa ma intorc din drum sa recuperez ce am uitat. ma opresc citeva secunde si ma intreb daca o sa am ghinion. apoi bunul simt imi spune ca oricum las si pisicile negre sa-mi taie calea, drept pentru care imi iau avint si ma intorc. am o minte destul de zglobie care atunci cind patesc ceva hotaraste ca e vorba de un efect datorat unui lucru pe care nu trebuia sa-l gindesc. par example, ma duc sa-mi spal masina si pentru ca ma enerveaza spalatorii, imi zic ca nu le dau spaga si plec. dar cind ies cu masina din spalatorie mi se stringe putin inima. a doua zi gasesc masina lovita in parcare si primul lucru la care ma gindesc este ca asta e efectul nedarii de spaga spalatorilor.

nu pot sa-mi scot din cap ideea ca orice mi se intimpla este un efect al unei magarii pe care am facut-o constient sau nu. ceva gresit fata de mine sau altcineva. in momentul in care gasesc masina lovita in parcare de doua ori intr-o saptamina, e haos in capul meu si dau filmul inapoi intrebindu-ma ce naiba am mai facut. dar cind aflu ca am in mine un corp strain care rauvoieste sa se extinda si sa-mi atraga atentia cu orice ocazie, deja ma gindesc ca am suparat destul de rau forurile superioare. si nu stiu raspunsul, insa e unul care-mi vine in minte. de citiva ani ma intreb daca vreau sau nu sa am copii. ma las influentata extrem de lejer de parerile din jur si faptul ca sint nehotarita atrage dupa sine adevarata problema. care se materializeaza ca un tunet in momentul in care aflu ca e posibil sa nu mi se mai dea mie de ales daca vreau sau nu. ceea ce ma trimite cu gindul la forurile superioare care imi dau o mare lectie. pe care sper s-o invat inainte sa fie prea tirziu. as vrea sa stiu ca am de ales inca. cu toate astea nu stiu daca as face alegerea buna. asa ca inchid ochii, trag aer in piept si respir calm. sint curioasa daca atunci cind deschid ochii o sa ma uit in sus sau in jos

god, be with me. im not that bad. im just scared

dumbrava minunata

2009-03-09T06:25:00.001-07:00

dupa pawn si queen, inca 3 bestialere din seria The Belgariad.

oricum asta e doar primul quest al unor personaje pe care ajungi sa le adori. urmeaza malloreon in alte 5 volume.

am crezut ca nu-i quest scris mai misto decit lord of the rings, insa eddings, pe linga o imaginatie nesimtit de fara limita, are si un umor cracanator. actiunea in sine, whatever, place sau nu, dar personajele si dialogurile dintre ele ti se topesc pe retina.

2009-03-07T14:46:00.001-08:00

go have fuuuuuuuuuuun

2009-03-04T13:24:00.000-08:00

-i believe only what mine own eye hath confirmed
-it must be a sad thing to believe so little

- i gave up fairy tales a long time ago
- that's a pity. i'd guess that your life's been a little empty since then

SI :D

- how dare you speak to me like that? you seem to forget who i am
- young lady, i think you'd be amazed at how little Polgara's concerned about who you are
- Polgara? THE Polgara? i thought you said she was your sister
- i lied. it's a vice i have
- you're not an ordinary merchant
- he's Prince Kheldar of Drasnia. the others have a similar eminence. im sure you can see how little your title impresses us. we have our own titles, so we know how empty they are

marc antoaneeeeeeee

2009-03-04T00:35:00.000-08:00

ieri am fost invitata in 2 exemplare la o prezentare de carte. o data ca regizor si o data ca actor. mi-am privit din afara neputinta de a vorbi coerent, mai ales in fata unui public. in primul rind, in ambele variante m-am prezentat fara sa fi citit cartea mai mult de jumatate si pe diagonala. apoi, pentru ca habar nu aveam despre ce vorbesc, am inceput sa hipnotizez audienta sustinind ca am argumente contra cartii. ca regizor, am zis domle, cartea nu aduce nimic nou, e un cliseu. moment in care un alt invitat care avea darul vorbirii ceva mai dezvoltat decit mine si cu siguranta citea si mai mult si mai bine, imi zice, pai stai putin, daca la tine ideea cuplului cu probleme intr-o carte e un cliseu, inseamna ca si daphne si chloe e tot un cliseu. uhm. cine naiba sa fie dafne si cloi astia, se pierdu regizorul, bilbiind un 'eu nu as pune povestea in scena ca e un cliseu'. buuuuuuuuuun. vine actorul si spune: am citit si io un pic, pe diagonala, m-a enervat groaznic. argumentul?

in paranteza fiind spus, autoarea cartii a provocat un mic scandal acum ceva timp, cind, in urma atacului in presa din partea unui critic ofuscat ca tipa a avut nustiuce relatie cu o personalitate, tanti i-a trimis domnului prin posta o pereche de testicule intr-un ambalaj dragut cu fundita rosie. de-aici show-ul de pe lume si furia actorului nostru orator la prezentarea cartii: adica tu cum te-ai simti sa primesti o pereche de testicule? - nu stiu, dar tu?

deci. sint oripilata de faptul ca nu sint in stare sa vorbesc frumos, sa povestesc captivant, ma si intreb cine o sa-i spuna copilei mele povesti fara s-o plictiseasca? dar spre deosebire de altii ca mine, am bunul simt sa nu iau cuvintul in fata citorva zeci de cititori de literatura si nu pliante. audienta era asa captivata, incit orange si vodafone s-au mai imbogatit un pic de pe urma esemesurilor trimise in timpul prezentarii.

deci mai usor cu microfonu ala, da?

ordinea de zi

2009-03-02T01:25:00.000-08:00

1. propun o lege prin care sa se interzica nesimtirea. sa zicem ca inculpata se intinde pe o scara de la 1 la 10. conform standardelor mele, pina la treapta 5 nesimtitul poate fi tratat dupa cum considera afectatul, insa de aici inainte se da semnalul de alarma public si incep amenzile [in ce constau acestea, inca rumeg, astept propuneri]. la treapta 7 se purcede la arestare. la treapta 8 se va oferi o vizita spre camera de tortura, unde nesimtitului i se va prezenta viitorul, asa cum il vedem noi pentru el. treapta 9, in cazul in care e urcata cu indirjire, va duce nesimtitul in camera demo 3D pentru a-i face incalzirea fizic si psihic. aici are de ales. coboara sub 1 sau este din oficiu promovat la treapta 10 care il va izola pe veci intr-un loc la care trebuie sa ma mai gindesc [astept propuneri]

2. propun schimbarea definitiei cuvintului 'gunoier'. sa nu mai insemne cel care stringe gunoiul, ci cel care-l face si imprastie/abandoneaza

3. spalat masina

erase and rewind

2009-02-26T03:57:00.000-08:00

- ala-i blogu tau?
- huh??

deci. asadar. prin urmare. concluzia este ca a aflat cuvintul 'blog'. nu stiu daca pentru ea cuvintul are vreun inteles sau l-a auzit [de unde??], l-a aruncat sa imi testeze reactia [n-ar fi prima oara]. in fond ea a fost cea care mi-a vestit acum doi ani caderea lumii in ripa: stiai ca sint oameni care fac sex pe internet? bolnava lumea asta - nuuuu, nu-mi da vestea asta, am zis dupa ce am reusit intii sa inchid gura si sa clipesc catre constienta.

nu stiu cine-i furnizeaza informatiile de pret, cert e ca sursa lor a convins-o ca prin internet orice e posibil, drept pentru care imi cere uneori sa caut cele mai bizare chestii.

anyway. dar blog? hai imeil, hai net, hai sex pe net, dar blog?? cine? cine e dom'le sursa, ca devin paranoica!

ps sa fie aceeasi sursa de la care a aflat cuvintul 'emo'? m-a banuit si de asta, duh

ei, asta-i mult mai simplu

2009-02-26T01:04:00.000-08:00

unde dai si unde crapa, de la punga back to everybody, hai sa vedem cum e cu plinsul

1. atunci cind ma doare ceva de ma seaca, si se pare ca m-am tavalit pe jos de citeva ori in viata asta. durerea fizica o suport mai greu decit pe 'ailalta'

2. cind ma despart de cineva apropriat pentru un timp nedefinit [cind a murit tata, cind a plecat sis, cind am plecat impotriva vointei oricui- mai putin a sortii, cind am fost parasita]

3. cind imi imaginez moartea [mda] - a mea, a celor citiva pe care ii iubesc [really, dont know why i do that, dar ma las dusa de film si suspin intre sughituri]

4. cind sint singura prea mult timp si ma intorc in fiecare seara acasa cu coada intre picioare si consolarea ca everybody hates to sleep alone

5. cind citesc carti gen extremely loud and incredibly close, viata lui pi [zau, chiar isi doreste sa supravietuiasca tigrul ca sa nu ramina singur pe barca, ce naiba] sau vad filme care se termina ca forrest gump, 7 pounds si cu siguranta altele

6. [mai e unul, da' mi-e rusine] nu va spun

joaca? ce zice tu?

my reality. long live alice!

2009-02-25T05:39:00.000-08:00

nimic nou in faptul ca prea multa realitate provoaca furtuni intr-un stomac sensibilos. nimic nou in faptul ca de cind ma stiu as da orice sa gasesc o poarta catre un univers dement, cu iepuri grabiti si palarieri ticniti. o cura de alta realitate, said the squirrel

-it's only a story. isn't it?
- is it? who is to say what is only a story and what is truth disguised as a story?
[...]
many good and solid men would say so - good men who will love out their lives believing only in what they can see and touch. but there's a world beyond what we can see and touch, and that world lives by its own laws. what may be impossible in this very ordinary world is very possible there, and sometimes the boundaries between the two worlds disappear, and then who can say what is possible and impossible?
- i think i'd rather live in the ordinary world. the other sounds too complicated.
- we don't always have that choice [...] don't be too surprised if that other world chooses you to do something that must be done - some great and noble thing [...] stranger things have happened

si astept asta de v'o trei decade

2009-02-24T04:16:00.000-08:00

- citeam mult?
- esti un cititor neobosit. cu o memorie de fier [....]
- scriam?
- nimic al tau. sunt un geniu steril, spuneai, pe lumea asta ori citesti, ori scrii, scriitorii scriu din dispret fata de colegi, ca sa aiba din cind in cind ceva bun de citit.
- am atitea carti [...]
- aici sint cinci mii. si se gaseste de fiecare data obisnuitul imbecil care intra si zice ce de carti aveti dumneavoastra, le-ati citit pe toate?
- si ce raspund?
- de obicei raspunzi asa: nici una, altfel de ce le-as pastra aici, dumneata mai pui deoparte cutiile de la conservele de carne dupa ce le-ai golit? cele cincizeci de mii pe care deja le-am citit le-am facut cadou pe la puscarii si pe la spitale. si imbecilul abia se tine sa nu cada.

colectionarul. de zimbete

2009-02-24T01:46:00.000-08:00

hm, said the squirrel, uitindu-se mijit spre terenul de joaca.
zimbesc rar zice gura lumii
dar m-am surprins zimbind
*cind ma strimb la copii [nu stiu de ce o fac, dar cum vad un bebe imi mutilez figura spre el]
*dupa ce-mi cumpar ceva misto [that's the way a-ha a-ha]
*cind vad animale [am plins rizind cind am vazut foci linga mine, gee, how lame is that??]
*cind fac o timpenie [nu ma pot abtine, e un adevarat thrill]
* cind mi se face un compliment pe care il cred [repet, pe care il cred]
* cind dansez [imi place, ce? ce?]
* de fiecare data cind ajung la mare [imi bag picioarele in el de nisip si pe urma in ea de apa]
sint 7, ha! v-am luat cu 1.

tag, you and you are it

2009-02-20T07:58:00.000-08:00

ini mini maini mo

2009-02-20T04:49:00.000-08:00

mai am 5 copii. din 7. doi au plecat. unul trebuie culcat dar insista sa manince un mar. in pat. restul sint naclaiti in lectii. nu stiu daca ferice sau amar de ei. vin de la scoala la prinz, alearga ca bezmeticii in casa. construiesc case cit mai intunecoase, din scaune acoperite cu paturi si cite un hanorac pe post de jaluzea. o mobileaza cu perne, carti si penare. pentru ca totul sa se darime in scurt timp. pentru ca au treaba. dupa ce maninca au meditatii. o ora jumate. apoi isi fac temele. intre timp, unii dintre ei se duc la scoala de muzica. fac vioara. eventual si basket. altii, engleza. oamenii astia mici muncesc destul de cot la cot cu aia mari. tocmai mi s-a comunicat ca e vineri si pentru ei, vinerea nu au de facut teme. au zi scurta, doar meditatii dupa scoala.

drept e ca si eu m-am gindit ca progenitura mea o sa invete din frageda pruncie sa deseneze/picteze, sa cinte [la ce vrea, desi as prefera chitara, da' cine's eu?], limbi straine cu nemiluita, repede, cit e mica si prinde repede si bine. cred ca o duc si la inot sa fie frumoasa si sanatoasa. restul, se descurca. deci eu o fac frumoasa, buna si desteapta. mai departe scrie-n carte.

ma intreb daca o sa-mi fie mila de ea ca munceste toata ziua si o sa-i las timp sa se joace, sa-si construiasca lumea ei, cu prietenii ei - imaginari sau nu. sau poate o sa-i spun: uite ce e , fiica mea [normal ca o sa fie fata], lumea nu e cum crezi tu, trebuie sa dai din coate sa ajungi in fata, asa ca vei lua lectii de calcat cadavre in picioare, si nu de step cum iti doresti. si nu stiu daca are sens sa pictezi atit, cind poti sa iei ore de management de exemplu. ceva care sa te pregateasca pentru viitor. iar seara la culcare o sa-ti povestesc despre dreptul comercial, ca nu ajungem prea departe cu Scufita Rosie, nu? stii ca iti vreau binele, te rog sa nu te mai lamentezi atit. o sa ai timp sa te joci cind o sa ai si tu copii.

daca intr-o noapte de iarna un calator

2009-02-18T10:39:00.001-08:00

- dar cartea mea...[...]
- confiscata, domnule [...] e o carte interzisa.
- cum se poate...? o carte despre frunzele de toamna? [...]
- las-o balta, sopteste o voce in spatele tau. [...] nu te-ngriji de carte, am si eu un exemplar, vorbim mai tirziu...[...]
Dupa ce a scotocit prin gentile ei, Corinna scoate un volum si ti-l da.
- dar nu e asta, spui tu, vazind pe coperta un titlu si un nume de autor necunoscute [...] cartea pe care mi-au sechestrat-o e de Iloka!
- asta ti-am si dat. in ataguitania, cartile pot circula numai cu coperti false.
[...] nu poti rezista tentatiei de a deschide cartea ca sa verifici daca fata ti-a spus adevarul. da' de unde. e o carte pe care o vezi pentru prima oara[...]
- daca e falsa coperta - observi tu - si textul o fi fals.
- la ce te astepti? spune Corinna. odata inceput, procesul de falsificare nu mai poate fi oprit. ne aflam intr-o tara in care tot ce poate fi falsificat a fost falsificat: tablourile din muzee, lingourile de aur, biletele de autobuz [...] politia politica simuleaza actiuni revolutionare, iar revolutionarii se costumeaza in politisti.
- si pina la urma cine cistiga?
- e prea devreme sa stim. trebuie sa vedem cine stie mai bine sa se slujeasca de falsurile proprii si de falsurile altora
---
prima senzatie pe care ar trebui s-o transmita aceasta carte e ceea ce simt eu cind aud telefonul sunind; spun ar trebui, caci ma indoiesc ca vorbele scrise pot da o asemenea idee, chiar si partiala. nu e suficient nici sa declar ca e vorba de o reactie de refuz, de fuga de chemarea agresiva si amenintatoare; dar si de urgenta insuportabila, de constringere, care ma-mpinge sa ascult de ordinul acelui sunet, grabindu-ma sa raspund, desi sint sigur ca nu-mi va aduce decit amaraciune si suparare. nici nu cred ca o incercare de a descrie aceasta stare de spirit ar merita o metafora, de pilda arsura sfisietoare a unei sageti ce-mi patrunde in carnea soldului; nu pot recurge la o senzatie imaginara pentru a reda o senzatie cunoscuta, caci, desi nimeni nu stie ce simti cind esti lovit de o sageata, toti ne inchipuim ca e usor de imaginat: senzatia de a fi neaparati, fara adapost in fata a ceva venind spre noi din spatii straine si necunoscute - asta se potriveste perfect si pentru tiriitul telefonul;
---
[...] sint constrins sa intrerup lectura tocmai cind devine mai pasionanta. abia astept s-o reiau, dar cind deschid cartea pe care cred ca am inceput-o, ma trezesc in fata cu o carte complet diferita.
- ... care in schimb e extrem de plicticoasa... insinuez eu
- nu, si mai pasionanta. dar nici pe asta nu reusesc s-o termin. si asa mai departe.
- cazul dumneavoastra imi da inca sperante, i-am spus eu. mie mi se-ntimpla tot mai des sa iau in mina un roman abia aparut si sa ma trezesc citind aceeasi carte pe care am citit-o de o suta de ori.

dreamsellers

2009-02-13T04:10:00.000-08:00

ce constati dupa 30? ca nu ti-o mai iei prin toate partile ca scufita verde; ca totul e simplu, alb-negru, lumea e ca o tabla de sah iar tu stai pe un patratel si astepti sa fii mutat ca sa ai si alta perspectiva. un pic emotionat la orice miscare pe tabla, sperind ca poate de data asta... dar nu, nu ai fost mutat tu, ci nebunul. mai rezisti un pic, rabdare, ce naiba, macar atit ai invatat, sa ai rabdare, uite, jucatorul e hotarit si aduce mina asupra ta, pe tine te muta. nt. s-a razgindit, a mutat calul. oare ce vede calul acum? s-a schimbat totul pentru el, e inconjurat de alte piese, vede tabla cu alti ochi, lucrurile se misca. dar pina una-alta, tot ai timp sa te gindesti, recunosti in sfirsit ca dragostea e oarba; celelalte simturi trag semnale de alarma pe care le ignori aratind spre ochi: imi pare rau, nu vad. se mai fac 2-3 miscari, dar ramii pe patratica ta, asezat pe vine, deja te dor picioarele. si constati ca nu poti avea ce vezi la tv. si nu poti face nimic. mina jucatorului planeaza deasupra tablei, insa nu-ti mai vine sa dai tot din tine, sa te ridici in picioare strigind pick me! pick me! muta tura. iti vine sa spui ceva, dar inchizi gura la loc constient ca ceea ce ai tu de spus nu e nimic nou pentru nimeni. nu mai ai vointa. inchizi ochii si vezi multiple endings

1. mat. ce? ai fost scos din joc? era mai bine sa ramii pe aceeasi patratica tot jocul sperind sperind sperind si sa nu stii nici macar cum se vede lumea din afara tablei?

2. cind te astepti mai putin, plictisit de moarte si numarind firele de praf, esti saltat in aer: tragi aer in piept pentru o clipa si astepti entuziasmul sa-ti circule prin vene. din pacate, in zbor, ti-e capul gol, esti un pic ratacit si pentru ca lipsa emotiei ti-e atit de familiara, nu simti adrenalina nici macar acum. inainte sa aterizezi pe patratica aleasa de jucator, inchizi ochii ca atunci cind simti pamintul sub picioare sa ai sansa de a te inchipui la fiecare minut zburind pe alt patrat, fiecare venind cu setul lui de noutati. si nu-i mai deschizi, nu mai vrei sa te lasi lovit de realitate.

mat

indragosteala rules even when it sucks big time

2009-02-13T01:10:00.000-08:00

zi tu ca atunci cind esti amorezat nu ti se rupe de oricine [altcineva] si orice?
ca te trezesti rinjind singur ca vaca/boul pe strada si nu-ti vine sa te mai grabesti in alta parte decit la intilnire sau ca devii mare poet peste noapte debitind esemesuri din sufletel, tot acolo esti. nu te doare nici in bascheti ca se uita lumea lung la tine cind incingi telefonul in mina asteptind mesajul sau apelul si toti constata ca ti s-a schimbat brusc glasul cind vorbesti cu impricinatul. te luminezi cind apare si simti ca sta lumea-n loc cind iti zimbeste si ca se crapa pamintul sub tine cind pleaca. cel mai probabil toti te considera 'lame' dar zimbesti intelegator, nu stiu ei ce-i aia sa plutesti pe norisorul ala pufos, asa-i?

ba stiu, ma, multi au dat pe-acolo, dar uita repede, mai ales daca le-a iesit minunea si acum sint blazati de rutina. de obicei iti amintesti travaliul indragostelii. cind nu iese nimic din ea. cind suferi 'ca fraierul' ca nu simte 'la fel'. chinul ca toti prietenii iti spun sa o lasi balta ca te trage-n piept, ca nu da o para chioara pe tine, ca nu te merita. dar tu ii iei apararea si le sari la beregata ca nu o/il cunosc. poate te dai de ceasul mortii ca nu esti good enough sau daca esti on the bright side of life, ca nu stie ce poti oferi. dupa o vreme suspini de-mi dau mie lacrimile, ridici fruntea si pornesti inainte cu pas sigur. pina ti se clatina genunchii si te pocneste plinsul ca tot nu intelegi de ce. de ce, ma, de ce nu ma vrea?

si oricit de nasol e, oricit te perpelesti, slabesti, plingi, ii stergi numarul din telefon sau ii inlocuiesti numele in agenda cu NOT EVER/DONT ANSWER si te consideri cel mai amarit din lume, esti cel mai frumos si mai tare din parcare. pentru mutra pe care o ai si gesturile pe care le faci; si pentru distanta pe care ai luat-o fata de noi, ceilalti, you fucking rule

11 ce si de ce le tin minte

2009-02-12T01:18:00.000-08:00

draga joaca, in ordine aproape cronologica
1. 'singur pe lume' - am imprumutat-o de 3 ori de la biblioteca scolarului desi o aveam si acasa; imi aminteste de copilul eu care cel mai bine stia sa fie abatut
2. 'mary poppins' - de-aici am inceput sa vreau sa zbor
3. 'quo vadis' - ca imi placea de marcus si asta era suficient sa ma faca sa o citesc de 2 ori; incepeau sa se manifeste hormonii timid
4. 'misterele parisului' - ca m-a oripilat secventa cu sobolanii care incearca sa se salveze de la inec catarindu-se pe nu-mai-stiu-cum-il-cheama; in plus m-am dus la biblioteca scolii si am cerut 'misterele londrei' iar sobi, profu de geografie/bibliotecar a facut misto de mine ca nu vreau si misterele romei? un bou, chiar exista cartea, insa m-am suparat asa tare ca nu am mai citit-o ever
5. 'legendele olimpului' - ca tata a zis ca fara aia sint o inculta, asa ca am bagat de doua ori sa fiu sigura; perioada in care inca incercam sa-l impresionez

si dupa 14 ani, in ordine deloc cronologica

6. '1984' - ca dupa ce am citit-o in citeva ore am hotarit ca-mi fac lucrarea de diploma pe distopie; am inceput s-o citesc doar pt ca nu ma baga prietenul meu in seama si-am decis sa-l ignor si eu. cu el linga mine
7. 'colectionarul' - ca in urma ei mi-a placut sa-mi fac scenarii despre mine rapita [i know...]; a doua oara cind am citit-o deja stiam cine vreau sa ma rapeasca, cum va decurge totul si cine ma va salva; destul de grav
8. 'idiotul' - ca m-a inspirat sa scriu o poveste distopica despre copii maturi; eram in plina perioada de depersonalizare
9. 'alice in wonderland' - ca-s inca in lumea aia
10. 'an american tragedy' - ca m-a oripilat avortul; ar trebui s-o sterg pt ca nu-mi trezeste un anume fel de amintiri
11. 'tess d'urberville' - ca m-am bucurat ca l-a omorit pe ala; imi aminteste de perioada mea de uitat pe geam la nimic si bagat capul in ligheanul cu apa sa ma inec

sweet 16

2009-02-11T01:18:00.000-08:00

micuta chicosan s-a dus sa-si intilneasca fostul iubit. care era de mina cu statuia incruntata. s-au asezat toti trei in jurul unui ceai de menta si inainte de orice politeturi inutile, micuta chicosan decisa sa le arate ca pot fi prieteni fara doar si poate, a inceput sa faca pipi in fata statuii incruntate si de jur imprejurul fostului iubit.

- si? ce-ai mai facut? intreba el, impingindu-si fundul cit mai adinc in fotoliul incomod.
-am inceput sa redecorez atelierul, stii, in locul canapelei pe care mi-o trageai de-mi suna apa-n cap, am pus masa de care m-ai legat prima oara.

zimbi multumita de conturul in urina fara sa se opreasca pentru a lasa loc vreunei replici timide.

- in sfirsit, m-am apucat si de cursul ala de pictura pe care mi l-ai platit in primavara, cine stie ce artist iese din mine... nu? nu? nu stii niciodata. in sfirsit. voi ce faceti? sinteti raciti? nu aratati tocmai bine. atentie ca circula viroza asta ca naiba. uite-te la ea saraca ce cearcane are. iar tu pari foarte abatut. nu te-am vazut niciodata asa. erai fericit pe vremuri. ce ne mai distram... tii minte petrecerea de la...

ospatarul se strecura tiptil in spatele lor si fara sa-si dreaga glasul, intreba ragusit daca mai doreste cineva ceva. micuta chicosan se lumina la fata si spuse repede:

incredibil, exact asta ne-a intrebat si pe noi ospatarul la prima noastra aniversare cind purtai camasa aia albastra primita de la mine. ce chestie... de fapt si cind am fost atunci sa schiem, tii minte? ce idee si la mine, sa-ti fac cadou o excursie in les trois vallees. dar sa revenim. spuneam ca...

ochii ii sclipira brusc, nu datorita vreunei revelatii, ci celor doua tigari aprinse in miinile comesenilor, care la contactul cu ochii umeziti de entuziasm se stinsera magnific intr-un raget amazonian. micuta chicosan amuti fara suflare si seama dadu in ea: sa nu ignori niciodata un ospatar care te intreaba daca mai doresti ceva.

sometimes you feel expensive, sometimes you feel so cheap

2009-02-09T03:09:00.000-08:00

vreau sa iau distanta. de oameni, de locuri. ma simt ca o pisica care se aseaza pe televizor si absoarbe teoretic caldura, practic energie negativa. cind tata a facut cancer la esofag, mitza se intindea pe pieptul lui si torcea cu orele. in citeva luni i-au explodat mamelele intr-o metastaza de toata splendoarea. parca avea cratere in carne vie pe toata burta. mie nu mi-a explodat nimic inca [in afara de nervii mei care-i am in capul meu care este] dar nici nu tin neaparat sa astept cuminte sa se intimple. mai am vene in timple pasibile de explozii si ar fi pacat sa-mi stric freza. mi-e ciuda ca un pitic enervant din mine nu ma lasa sa ma manifest normal intr-un caz de tipul inecului in gasca datorat isteriei victimei care isi baga salvatorul la fund. toata lumea stie, pina si eu, dai una dupa ceafa sa lesine daca mai are rost s-o scoti la mal, daca nu, abandonezi misiunea si te salvezi nene, nu iti fringi miinile in timp ce faci bicicleta in apa si te dai de ceasu mortii sa-l salvezi pe ala cu orice pret. nu? da, ma gindeam io. ei bine, spune-i asta piticului oligofren care o tine pe-a lui. misiunea de salvare nu inceteaza decit in caz de moarte subita a pretinsului salvator. unii nu invata niciodata, domle.

unii

care se mira, ma, care?

2009-02-05T03:39:00.000-08:00

Washington, statia de metrou. dimineata de ianuarie 2007. un el cinta 6 bucati de Bach, timp de 45 de minute. in timpul asta pe linga el trec aproximativ 2000 de oameni. dupa 3 minute de cind incepe sa cinte, un barbat incetineste, se opreste citeva secunde, apoi pleaca mai departe. 4 minute mai tirziu violonistul primeste primul sau dolar: o femeie a aruncat banii in sapca si a mers mai departe. dupa 6 minute, un tinar s-a lipit de perete sa-l asculte, apoi s-a uitat la ceas si a plecat. dupa alte minute, un baietel de 3 ani s-a oprit, insa a fost tras de mina de mama grabita. copilul a mers mai departe uitindu-se mereu peste umar. gestul a fost repetat de mai multi copii, care fara exceptie au fost fortati de parinti sa mearga mai departe. in 45 de minute cit a cintat, doar 6 persoane s-au oprit si au ramas o vreme. 20 i-au dat bani dar au mers mai departe. a strins 32 de dolari. cind a terminat de cintat s-a lasat linistea. nimeni nu a observat, aplaudat. nimeni nu stia, violonistul era Joshua Bell, care a cintat una din cele mai complicate piese scrise vreodata, cu o vioara in valoare de 3.5 milioane dolari. cu 2 zile inainte, avusese un concert cu casa inchisa la un teatru din Boston, unde biletul a costat 100 de dolari.

concertul Joshua Bell, ingognito in statia de metrou, a fost organizat de Washington Post, ca parte a unui experiment social despre perceptie, gust si prioritati.

as zice eu, poate si despre snobism?

tag, you're it

2009-02-05T01:02:00.000-08:00

fiecare pe blogu lui, sa ne intelegem
rules
1. Put your music player on shuffle (ALL MUSIC).
2. For each question, press the next button to get your answer.
3. YOU MUST WRITE THAT SONG NAME DOWN NO MATTER HOW SILLY IT SOUNDS!

IF SOMEONE SAYS "IS THIS OK" YOU SAY:
Fell Off The Floor, Man - dEUS

WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band - The Beatles

WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Thirty Whacks - Dresden Dolls

HOW DO YOU FEEL TODAY?
I'd Rather Go Blind - Etta James

WHAT IS YOUR LIFE'S PURPOSE?
Forever Not Yours - A-HA

WHAT IS YOUR MOTTO?
Happy - Tracey Chapman

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Yellow - Santiago

WHAT DO YOU THINK ABOUT VERY OFTEN?
Magdalena - dEUS

WHAT IS 2 + 2?
The Loom Of The Land - Nick Cave

WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Guilty Pleasures- dEUS

WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Get Busy Living or Get Busy Dying - Fall Out Boy

WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Bad Timing - dEUS [asta-i tare]

WHAT DO YOU WANT TO BE WHEN YOU GROW UP?
Days Full Of Wonder - Alphaville

WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
Galileo [Someone like You]

WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Frolic Room - 311

WHAT WILL YOU DANCE TO AT YOUR WEDDING?
Power And Sacrifice - Swans [u kiddin me?]

WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Midnight - Red Hot Chilli Peppers

WHAT IS YOUR HOBBY/INTEREST?
Come Together - The Beatles

WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
My Kingdom - Future Sound Of London

WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
Puzzle With A Piece Missing - Gotye

WHAT'S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Intoarce-te cind dorm - Chilian [huh?]

HOW WILL YOU DIE?
Delilah - Dresden Dolls

WHAT IS THE ONE THING YOU REGRET?
The Way - Fastball

WHAT MAKES YOU LAUGH?
Lady In The Dark - One Life To Live - Ute Lemper

WHAT MAKES YOU CRY?
Massage - Yellow

WILL YOU EVER GET MARRIED?
Dream Sequence #1 - dEUS :))))))

DOES ANYONE LIKE YOU?
What If I - Mandalay

IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?
Get Me Away From Here, Im Dying - Belle and Sebastian [true, true]

WHAT HURTS RIGHT NOW?
Gravity - Dresden Dolls

WHAT WILL YOU POST THIS AS?
We Will Rock You - Queen

belfast

2009-02-04T07:05:00.000-08:00

ca uneori n-o sar din lista

ego & I

2009-02-04T06:36:00.000-08:00

ca parca spune ceva

shut up and sleep with me

2009-02-04T06:33:00.000-08:00

ca e funny si foarte idioata

paper rout

2009-02-04T06:30:00.000-08:00

ca mi-am adus aminte de ea

enjoy the silence, tori amos

2009-01-31T01:24:00.001-08:00

common people - william shatner

2009-01-31T01:17:00.000-08:00

tales of mere existence

2009-01-28T06:55:00.001-08:00

watch them all, really worth it

a fraction of the whole

2009-01-27T09:11:00.000-08:00

when someone comes into the world who reaches the worst depths that humans can sink to, we will always call him a monster, or evil, or the embodiment of evil, but there is never any serious hint or suggestion that there is something actually supernatural ot otherwordly about this individual. he may be an evil man, but he is just a man. but when an extraordinary person operating on the other side of the spectrum, the good, rises to the surface, like Jesus or Buddha, immediately we elevate him to God, a deity, something divine, supernatural, otherworldly. this is a reflection of how we see ourselves. we have no trouble believing that the worst creature who has done the most harm is a man, but we absolutely cannot believe that the best creature, who tries to inspire imagination, creativity and empathy, can be one of us. we just don't think that highly of ourselves, but we happily think that low.

2009-01-26T05:03:00.000-08:00

remember how you said love is a pleasure, a stimulant and a distraction? well, there's something else you didn't mention. and that's that if you could save the person from ever having another splinter in her finger, you'd run around the world laminating all the wood with a fine transparent, surface, just to save her from that splinter. that's love